maidanez 2

Maidanezul, dușman sau prieten ?

Din nefericire, în ultima vreme am fost martorii unor evenimente de o cruzime cruntă, în care indivizi fără suflet maltratau animale. Fiecare ţară are reguli diferite de comportament în legătură cu animalele. În trecut, animalele erau considerate divinităţi. Astăzi, în Scandinavia şi Olanda spre exemplu, drepturile animalelor sunt foarte importante, acestea fiind integrate în familie şi având la dispoziţie numeroase facilităţi. Dar în ceea ce priveşte legislaţia din acest domeniu, în România, nu se prea aplică. Există o lege de protecţie a animalelor, dar nu are reguli de aplicare clare. Concret, avem de-a face, pe de o parte cu o lipsă de interes din partea autorităţilor, iar pe de altă parte există o lipsă de educaţie a populaţiei în relaţia cu animalele. Animalul vagabond este definit drept un animal de casă care ori nu are cămin, ori se află în afara spaţiului proprietarului şi nu este sub controlul direct sau supravegherea niciunui proprietar.

Deoarece indiferenţa adulţilor faţă de animalele abandonate pe stradă se răsfrânge asupra copiilor, iată câteva sfaturi pentru a-i feri pe cei mici de evenimente neplăcute:

  • Să nu se apropie brusc de un câine, mai ales dacă animalul este nervos. Să aştepte mai degrabă să vină câinele spre el decât să meargă el spre câine.
  • Primul contact cu un câine se face cu palma întoarsă în jos, pentru a-i permite întâi să miroasă.
  • Să nu-şi apropie faţa de cea a câinelui şi să nu îl privească fix în ochi.
  • Să nu mângâie de prima dată capul sau gâtul câinelui, ci mai degrabă corpul.
  • Să nu ţipe, să nu alerge, să nu sară, să evite orice comportament mai coleric în preajma câinelui, căci l-ar putea irita.
  • Să nu tragă niciodată un câine de urechi sau de coadă şi nici să-i bage degetele în ochi, în gură sau în nas.
  • Să nu fugă niciodată de un câine. Chiar dacă este pe bicicletă, tot câinele este cel care aleargă mai repede. În mod natural, un câine urmăreşte pe cine aleargă, inclusiv un copil la joacă.
  • În situaţiile în care unii câini devin uşor agresivi, pentru a evita o situaţie critică, copilul trebuie să stea nemişcat, să nu o ia la fugă sau să stea cu spatele la câine.
  • Să nu privească fix în ochii câinelui şi să se îndepărteze încet.
  • Dacă este în continuare urmărit de câine, să îi vorbească cu voce normală, fără să ţipe. În cazul în care începe să mârâie, copilul trebuie să rămână, din nou, nemişcat, până când animalul se linişteşte.
  • Dacă este totuşi atacat, să se ghemuiască şi să îşi acopere faţa şi gâtul. Dacă îl muşcă un câine, să nu se smucească. Dacă îşi trage mâna, de exemplu, agravează efectele prizei. Trebuie să îşi domine durerea şi frica fără să i-o arate câinelui.
    Dacă veţi ţine cont de aceste sfaturi probabil că va fi simplu să descoperiţi răspunsul la întrebarea: maidanezul ne este duşman sau prieten?
    De asemenea, aceste rânduri sperăm să reprezinte un îndemn nu numai pentru iubitorii de câini, ci pentru toţi oamenii, cu scopul de a promova o atitudine responsabilă şi grijulie faţă de animale, în special faţă de cele care nu au stăpân. Creşterea neatentă a animalelor naşte probleme sociale negative, de aceea este necesar să li se dezvolte și celor mici dragostea responsabilă faţă de animale. Îmi place să cred că putem face mai mult pentru aceşti câini comunitari. Şi nu numai iubitorii animalelor pot avea ceva de spus. Şi câinii de pe stradă au nevoie de ajutorul tuturor. Nu se pot apăra singuri, depind de noi pentru a putea fi educaţi. Trebuie să depăşim stadiul lamentărilor şi să facem ceva concret, organizat. Ar trebui să încercăm, să dovedim măcar că ne pasă de cei pe care îi numim adesea ,,cei mai buni prieteni”.