394877930_7c9372b2d8_b

Fereşte-l de bolile de stomac!

În cazul câinilor, tulburările stomacale şi cele intestinale pot avea o serie de cauze, precum ingerarea de hrană alterată sau de diferite obiecte, infecţii virale sau bacteriene, paraziţi, alergii, boli ale altor organe (ficat, pancreas etc.), diabetul. Semnele comune ale acestora pot fi durerea abdominală, voma, diareea, constipaţia, anorexia. Cazurile depistate şi diagnosticate la timp au mari şanse să răspundă pozitiv la schimbarea regimului alimentar şi la tratamentul medicamentos. Cazurile cronice, de lungă durată, necesită o îngriire minuţioasă, mai mult timp şi răbdare. Niciodată nu forţaţi câinele să mănânce! Daţi-i o hrană corespunzătoare vârstei, taliei sau tipului de rasă, deoarece nutriţia adecvată este vitală pentru sănătatea câinelui dumneavoastră!

Care sunt cele mai frecvente boli ale stomacului?

Printre cele mai des întâlnite boli ale stomacului se numără: gastrita, ulcerul gastric şi torsiunea stomacului.

Gastrita – poate fi de etiologie: alimentară, nervoasă şi medicamentoasă (medicamente cu acţiune iritantă, acizi, baze, săruri, arsenic) sau mecanică (corpi străini). Toate aceste forme alcătuiesc aşa zisele gastrite primare. Gastritele secundare sunt cele care evoluează ca urmare a unor boli infecţioase, parazitare, toxicoze, etc. Din punct de vedere evolutiv gastritele pot fi acute sau cronice.

Semne clinice: în gastrita acută catarală, la nivelul mucoasei există o secreţie mică de suc gastric (hipoclorie) iar în cea cu secreţii de mucus apar eructaţiile, vomele şi uneori la palpaţie stomacul devine dureros. Mucoasa bucală este congestionată şi uscată, iar limba încărcată. Se poate instala şi un uşor icter cutanat, ca urmare a inflamaţiilor căilor biliare. În gastrita cronică apetitul este capricios iar la plimbare animalul consumă iarbă şi chiar nisip, pământ, etc. La palpare se poate sesiza un lichid de stază în stomac. În gastrita toxică animalul vomită des conţinutul stomacal cu strii sanguinolente şi este prezentă policlipsia (setea exagerată). Temperatura rectală este sub 37 de grade C şi starea generală se înrăutăţeşte. În gastrita de etiologie infecţioasă semnele clinice sunt aceleaşi ca şi în gastrita toxică, numai că bolnavul are febră. Gastritele toxice presupun o medicaţie cu antidotul pentru toxicul respectiv şi perfuzii cu ser glucozat, iar în cele infecţioase se impune o terapie cu chimioterapice şi antibiotice.

Tratamentul presupune şi administrarea de antispastice de tipul scobutilului şi papaverină pentru calmarea mucoasei gastrice agresate.

Ulcerul gastric – poate fi primar – consecinţa unei iritaţii a mucoasei şi secundar – care poate avea o etiologiei traumatică, substanţe chimice cu acţiune caustică, acizi, sodă caustică, de origine circulatorie, stări uremice, neoplazii infecţioase, Maladia Carre (jigodie), TBC, parazitare (ascarizi), toxoplasmoză la pisici, etc.

Semne clinice: asemănătoare cu cele din gastrita cu evoluţie cronică. Animalul are dureri abdominale care dispar după ce a mâncat. Patognomonic sunt hemoragiile gastrice exteriorizate prin melenă. Diagnosticul radiologic evidenţiază locul şi mărimea ulcerului.

Tratamentul este igieno-dietetic şi medicamentos. Pansamentele gastrice ameliorează evoluţia ulcerului, iar tratamentul chirurgical se impune în ulcerul gastric perforat.

Torsiunea stomacului este o urgenţă şi se întâlneşte la rasele de câini de talie mare, în urma consumului de oase mari. Stomacul se răsuceşte de la dreapta spre stânga şi închide pilorul şi cardia.

Semne clinice: abdomenul se dilată văzând cu ochii, apar durerile abdominale şi faciesul crispat. Temperatura scade brusc iar moartea poate surveni prin şoc oclusiv.

Torsiunea şi dilatarea stomacului este o urgenţă şi presupune laparatomie – extragerea corpilor străini şi repunerea stomacului în topografia lui normală cu deschiderea celor două orificii: cardia şi pilonul.

Dicţionar

catar – inflamaţie acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoţită de secreţie abundentă.
sanguinolent – de culoarea sângelui
patognomonic – caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate stabili diagnosticul.
pilor – orificiu (format dintr-un muşchi inelar) prin care stomacul comunică cu duodenul.
cardia – orificiu superior al stomacului, care comunică cu esofagul şi este situat foarte aproape de inimă.