epilepsia

Epilepsia – manifestare şi tratament

Epilepsia primară este o afecţiune caracterizată prin contracţii musculare tonico-clonice sub formă de accese, însoţite de pierderea cunoştinţei şi tulburări comportamentale. Crizele au un caracter repetativ la diferite intervale de timp şi au durată şi intensitate variabilă. Se mai numeşte: idiopatică, genetică, adevărată sau înnăscută. Nu se cunosc cauzele acestei afecţiuni. Cu toate acestea, aspectul genetic este foarte important. Epilepsia primară este determinată genetic la rasele: Beagle, Ciobănesc german, Cocker, Caniche, Golden retriever, Setter irlandez. Boala poate afecta orice rasă de câine, inclusiv metisii. Vârsta de debut a crizelor este cuprinsă între 1 şi 5 ani, dar se întâlneşte şi la căţei, atunci când provin din părinţi epileptici.

Patogenie: procesul epileptic reprezintă o activitate nervoasă anormală care are drept cauză o tulburare a metabolismului cerebral. Este un sindrom de disritmie neuronală paroxistică, o descărcare neuronală hiperfrecventă, tradusă clinic prin accese convulsive şi semne vegetative (urinare, defecare, salivaţie). Aceste descărcări anormale ale unor grupe de neuroni (din lobul frontal şi temporal) se pare că au loc în prezenţa unor tulburări metabolice care se produc din diverse cauze şi duc la scăderea pragului de excitaţie nervoasă. Manifestarea clinică a bolii variază în funcţie de localizarea neuronilor disritmici. Contracţiile pot fi parţiale sau generalizate, acestea din urmă întâlninduse cel mai des la câini. În forma generalizată, neuronii ambelor emisfere cerebrale se descarcă simultan şi produc contracţii simetrice ale corpului. Crizele generalizate se mai numesc şi “grand mal” sau “crize de mare rău”. Câinele poate prezenta semne premergătoare sau “aura” crizei: manifestări subite de comportament, frică, poziţie imobilă. Această fază este foarte scurtă, uneori trece neobservată sau poate să lipsească.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti mancare pentru cainiincalzitor acvariu dar si substrat acvariu.

De cele mai multe ori, crizele se declanşează în somn. Animalul îşi pierde cunoştinţa, cade în decubit lateral şi prezintă extensii involuntare ale membrelor, capului şi trunchiului. Dispare reflexul cornean, cu dilatarea pupilei. Aceasta este faza tonică ce durează câteva secunde. Urmează faza tonico-clonică cu contracţii musculare generalizate şi mişcări de pedalare, salivaţie, urinare şi defecare spontană. Această fază durează minim un minut. În faza de recuperare, animalul este epuizat, stă culcat în decubit sau se clatină încercând să meargă. După trecerea crizei devine deosebit de afectuos, mănâncă şi bea excesiv, după care adoarme. Cauzele parţiale de “petit mal” (micul rău epileptic) sunt mai puţin dramatice; câinele rămâne conştient, dar este speriat. Modificările comportamentale asociate crizelor, includ: frica, agresivitatea, lătratul excesiv, tendinţa nefirească de a fugi sau de a “înghiţi muşte” (mişcări de masticaţie repetate), voma sau diareea. Cele mai multe crize parţiale, durează câteva minute şi pot fi urmate de o criză generalizată. Câinii de talie mică au de obicei crize de “petit mal” cu păstrarea cunoştinţei. La rasele mari, crizele sunt dramatice şi frecvente. În perioada dintre crize, animalul nu prezintă absolut nici un simptom.

O formă clinică particulară este “status epilepticus”, o criză continuă care durează 30 de minute sau chiar mai mult, sau o cascadă de crize repetate la intervale de timp foarte mici, în care animalul nu îşi recapătă cunoştinţa. Aceasta reprezintă o urgenţă medicală în care terapia se impune imediat, în considerare posibilele sechele sau faptul că animalul poate muri. Pentru stabilirea diagnosticului este importantă observarea corectă a semnelor clinice. Se precizează diagnosticul de epilepsie idiopatică atunci când nu se decelează nici un alt simptom neurologic sau organic, în afară de crize. Se diferenţiază de epilepsia siptomatică sau “crizele epileptiforme” date de alte cauze, intracraniene (encefalite , hidrocefalie) sau extracraniene.

Crizele epileptiforme de origine extracranian ă pot fi date de: hipoglicemie, intoxicaţi i, encefalopatie hepatică sau uremică. Precizarea acestor situaţii se face cu ajotorul examenelor de laborator (sânge şi urină). Tratamentul cu anticonvulsivante este urmat de animal toată viaţa. Dacă la rasele mici se instituie în momentul agravării semnelor clinice, la rasele mari, terapia începe imediat, din cauza severităţii crizelor şi a riscului crescut de rezistenţă la tratament (epilepsie refractară). Medicamentul de efect la câine, rămâne fenobarbitalul, pentru că este eficient, economic şi sigur. Se poate administra de 2 ori/zi, eventual în combinaţie cu altele (de exemplu carbamazepină) în dozele stabilite de medic. Educaţia deţinătorilor de câini epileptici are o mare însemnătate pentru succesul terapiei. Ei trebuie să ştie că boala nu se vindecă, dar poate fi ţinută sub control cu anticonvulsivante. Scopul terapiei este de a reduce durata, intensitatea şi frecvenţa acceselor, cu înregistrarea unor efecte secundare minime. Fiecare animal trebuie tratat individual, alegerea medicamentului şi doza fiind stabilite în funcţie de răspunsul clinic. Se obţin rezultate foarte bune în cazul asocierii a două medicamente anticonvulsivante cu avantajul potenţării efectului, în condiţiile reducerii dozelor şi a efectelor secundare.

Efectul terapiei devine vizibil după mai multe zile de la instituire, astfel că proprietarul nu trebuie să se alarmeze dacă mai apar eventuale crize. Efectele secundare ale anticonvulsivantelor (somnolenţa, incoordonarea mersului, polifagia, poliuria) se reduc sau dispar în câteva săptămâni. În nici un caz nu se opri brusc administrarea unui anticonvulsivant! Proprietarul se va prezenta periodic cu câinele la control şi va monitoriza atent numărul crizelor şi descrierea acestora, dozele şi orice schimbare survenită în viaţa animalului.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti pompa filtrare apa acvariuhranitoare pasari dar si custi rozatoare.

dog-tug-of-war

Mic tratat de bună dispoziție (II)

Cautã și gãsește
Jucãtori: un câine, un om.
Câinele așteaptã în timp ce tu ascunzi undeva la vedere o bucãțicã de ceva bun sau o jucãrie. Întoarce-te și spune: “Cautã!” și în același timp fã câțiva pași cãtre locul respectiv . Gradual, poți a s c u n d e jucãriile în locuri cât mai depãrtate și provocatoare. Este un joc excelent mai ales pentru cei care sunt nevoiți sã-și lase mai mult timp câinele singur acasã, ascunzându-i diferite bunãtãți și obligându-l astfel sã aibã o ocupație (în afară de rosul mobilei).
Beneficii: câinele poate învãța comanda “Așteaptã!” cu ușurințã, joc indicat pentru câinii cu teamã de singurãtate sau pentru cei care au obiceiul de a uita pe unde își lasã jucãriile, sau folositor pentru oamenii care uitã pe unde își lasã cheile!
Reguli:
-câinele nu trebuie sã se ridice pânã ce nu primește comanda “Cautã!”, de obicei trebuie ținut în lesã pentru a nu gãsi recompensa dacã se ridicã prea repede.
-nu trișa și nu îl ajuta. Dacã nu gãsește, mai repede ascunde din nou jucãria decât sã-i arãți locul unde se află. Din moment ce este ajutat o datã, va aștepta ajutor mereu, decât sã-și dea silința de a gãsi prin propriile forțe.
-jucãriile nu se ascund în spatele unor obiecte care l-ar putea încuraja sã fie distructiv, cum ar fi covoare sau canapea.

Prinsul din zbor
Jucãtori: un câine, un om.
Câinele așteaptã în poziție “Șezi!”. I se aruncã diferite bucãțele de mâncare pe care trebuie sã le prindã. De fiecare datã când reușește este rãsplãtit. În schimb, dacã rateazã de mai multe ori la rând, ține bucãțica deasupra nasului lui, astfel încât sã o prindã mai ușor. Când învațã despre ce e vorba, mâncarea poate fi înlocuitã cu o minge sau poți încerca sã-i arunci bucãțele stând cu spatele spre el, peste umãr.
Beneficii: câinele învațã bunele manire, își îmbunãtãțește capacitãțile de coordonare și atenție și îl învațã sã nu mai muște atunci când este hrãnit din mânã.
Reguli:
-câinele nu are voie sã sarã pentru a prinde bucãțica. Dacã nu înțelege, spune “Nu!” și ascunde bobița pânã când câinele reia poziția șezi.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti, pe langa hrana caini super premium, cea mai larga varietate de mancare uscata pisiciincalzitor apa acvariu și pompa recirculare acvariu.

De-a v-ați ascunselea
Jucãtori: un câine, mai mulți oameni.
Unul dintre jucãtori ține câinele, iar celãlalt se ascunde undeva în câmpul vizual al animalului. Imediat câinele primește comanda “Cautã!” și este eliberat. Persoana ascunsã strigã câinele pe nume și când este gãsit îi aruncã animalului cu repeziciune câteva bucãțele de hranã sau i le aruncã efectiv pe jos. Oamenii schimbã rolurile și jocul se repetã. Gradual, ascunzãtorile pot fi mai depãrtate și mai provocatoare.
Beneficii: joc distractiv, câinele exerseazã totodatã comanda “Vino!” și mai ales te poate ajuta sã gãsești copiii ascunși pe te miri unde când vine vremea prânzului și ai la masã ciorbã de legume.
Reguli:
-persoana ascunsã nu trebuie sã strige câinele pânã ce acesta nu primește comanda “Cautã!”.
-câinele nu trebuie ajutat și nici nu trebuie sã i se indice locul ascunzãtorii.

Întotdeauna jocul presupune cãi frumoase și cãi greșite de a fi dus la bun sfârșit. Este foarte important ca animalul sã știe cã tu ești cel care conduce jocul, cã tu decizi când acesta începe și care sunt regulile. Toate acestea te vor ajuta sã-ți menții credibilitatea ca lider al grupului. Trebuie evitate cu desãvârșire jocurile care încurajeazã câinele sã devinã dominant, sau mai rãu, agresiv. Niciodatã ca material didactic nu se vor folosi pãrți ale corpului sau haine. Întotdeauna încercã sã incluzi în joc comenzile “Șezi!” și “Stai!”.

Și nu uita: tu ești cel care decide când jocul se sfârșește, și nu câinele. Cel mai bun moment pentru a pune capãt unui joc este atunci când câinele este încã dornic de joacã. Și dacã din cine știe ce motive el pare cã încã nu înțelege jocul, încearcã sã iei totul de la început sau lasã-l baltã și încearcã într-o altã zi. Și mai ales, nu te înfuria dacã este puțin mai greu de cap și “se prinde” mai greu. Pânã la urmã, e doar un joc!

P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi găsești  hrană pentru cai dar și hranitor porcihranitoare pasari curte sau adapatori vaci.

istock_000009454074small

Mic tratat de bună dispoziție (I)

Joaca și modalitãțile ei de expresie nu este cu nimic deosebitã la câini fațã de oameni. Este o pauzã binemeritată pe care mintea își permite sã o ia, este o activitate fizicã beneficã și este un excelent mod de a alunga stresul. Joaca este sãnãtoasã: fizic, mental, psihic.

Ce este joaca?
Prin definiție, joaca este distractivã. În momentul în care o partidã de joacã devine monotonã sau agresivã, ea înceteazã a mai se numi joacã. Și animalele, ca și oamenii, simt nevoia de a se relaxa prin joc, adoptând anumite comportamente specifice, care, în situații normale ar putea fi luate drept ciudate și nepotrivite. Indiferent de rasa din care face parte, fie ea Chihuahua sau Saint Bernard, în momentul jocului, orice câine se poartã lipsit de seriozitate: aleargã, sare, scheaunã, se tãvãlește, se ascunde. Tot ceea ce face e doar de dragul distracției, nu existã reguli secrete. Nu trebuie sã fii neapãrat proprietar de câini ca sã îți dai seama când zãpãcitul din fața ta are chef de joacã: aplecat pe labele din fațã, cu fundul ridicat și dând hotãrât din coadã, cu urechile ciulite, aleargã în jurul tãu invitându-te sã intri în jocul lui. Cel mai bine ar fi sã dai curs acestei invitații, mai ales dacã animalul nu are un partener de joacã din specia lui, deoarece este posibil ca jocul solitar sã aibã efecte nedorite asupra comportamentului animalului.

De ce joaca?
Cercetãrile efectuate asupra manifestãrilor prin joc spun clar cã acesta este o parte esențialã în dezvoltarea sociabilitãții tinerelor animale, joc fãrã de care ele nu ar putea sã se formeze ca exemplare mature fãrã lacune de comportament. Cãțeii încep sã se joace imediat ce își dau seama cã se pot ține pe picioare. Se chinuie unii pe ceilalți, se aleargã, se trag de urechi și se mușcã de labe și de coadã, mârâie. Prin joc pãrinții își pregãtesc puii sã facã fațã situațiilor pe care le vor întâlni pe parcursul vieții. Prin joc, puii își dezvoltã capacitățile fizice și mentale, devin mai puternici și mai isteți, pregãtiți sã ia viața în piept. Interacționând cu frații sau surorile sale un câine își poate da seama din fragedã pruncie care anume este poziția lui socialã în grupul respectiv, învațã cã este mai puternic decât unii, dar poate mai slab decât alții.

În timp ce se distreazã alãturi de partenerii lor de cuib, puii de câine învață, printre altele, și un limbaj al corpului specific grupului și, totodatã, învață sã-și înfrâneze dorința de a mușca-două calitãți care îi vor ajuta mai târziu sã aibã o relație armoniosã cu ceilalți câini. Toate acestea formeazã baza viitorului comportament adult, cîinele va ști la momentul potrivit cã poate domina, cã poate câștiga influențã asupra altor câini sau poate sã o piardã în relația sa cu oamenii. Comportamente amuzante precum alergatul, sãritul sau jocul de-a va ți ascunselea, mai târziu se pot dovedi de o importanțã decisivã când câinele va fi nevoit sã vâneze sau sã scape de un inamic.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti pompa filtrare apa acvariuhranitoare pasari dar si custi rozatoare.

Joaca astãzi
În istoria conviețuirii dintre câine și om, câinii nu au fost dintotdeauna folosiți doar ca simpli companioni, ci mai ales erau evaluați ca buni pãzitori ai cirezilor de animale sau ai fermelor. În urma proceselor de selecție, omul și-a ales câini specializați pe anumite activitãți. Astãzi, din ce în ce mai puține rase sunt deținute pentru capacitãțile lor de muncã. De obicei, omul nu-i mai cere câinelui nimic altceva în afarã de simpla lui prezențã, frumoasã, plãcutã, amuzantã. Acești câini sunt plictisiți de stilul lor de viațã și ar da orice numai ca oamenii sã-și aducã aminte de nevoia lor de mișcare, de nevoia de a li se da sarcini, provocãri.

Câinii au nevoie de ceva care sã-i ținã ocupați, cu mintea și cu fizicul. Altfel, comportamentul lor o ia razna, se apucã și latrã, rod tot ce le iese în cale, vã sapã grãdina și multe alte obiceiuri de care mulți proprietari de câini se plâng. O excelentã modalitate de a-ți ține câinele ocupat și obosit este joaca. 15 minute de joacã nu au omorât pe nimeni Majoritatea dresorilor știu cã dresajul înseamnã comunicare și inter-relaționare așa cã tot mai mulți dintre ei includ în timpul ședințelor și jocuri al cãror scop este acela de a face învãțatul mai plãcut și mai distractiv. Jocurile, bazate pe niște reguli bine puse la punct, pot îmbunãtãți modul în care câinele te privește ca lider. Plus de asta, joaca este distractivã pentru ambii participanți. Iatã câteva tipuri de joc pe care le-ai putea încerca alãturi de prietenul cãțel.

Frânghia discordiei
Jucãtori: un câine, un om.
Pentru acest joc e nevoie sã folosiți jucãrioare speciale pentru câini, fabricate din cânepã, de forma unei sfori prevãzutã la capete cu o minge sau un alt obiect. Pot fi gãsite în orice petshop. Câinelui i se dã unul dintre capete, iar celãlalt rãmâne la tine. La comanda “Ia-o!” câinele trebuie sã prindã capãtul frânghiei. I se lasã timp de câteva minute apoi smucește ușor frânghia și spune “Dã-i drumul!”, ținând imediat sub nasul lui o bucãțicã de ceva bun. Primește recompensa doar dacã slãbește capãtul frânghiei. Beneficii: câinele poate învãța cu ușurințã sã dea stãpânului diferite obiecte și mai ales el învațã sã nu muște hainele sau mâna omului.

Regulile jocului:
-tu ești cel care începe și sfârșește jocul.
-când animalul atinge cu dinții mâna sau hainele, spune “Nu! Jocul s-a terminat” și lasã de-o parte jucãria.
-tu ești cel care câștigã întotdeauna (jucãria rãmâne la tine). Cu cât câinele este mai neîncrezãtor cu atât îl poți lãsa sã câștige, nu numai jocul, ci și încredere în sine.
-copiii nu trebuie lãsați sã joace decât dacã respectã condițiile jocului.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti mancare pentru cainiincalzitor acvariu dar si substrat acvariu.

dog.teeth-Courtney.Perry-Minneapolis.Star_.Tribune

Îngrijește-i corect dinții!

Câinii sunt, prin natura lor, carnivori și dinții lor reflectă acest lucru. Studiile arată că până la vârsta de 3 ani, aproximativ 80% din câini prezintă semne de boli ale gingiilor (gingii inflamate, umflate sau care sângerează datorită tartrului). Câinii de talie mică sunt mai predispuși să dezvolte paradontite decât cei de talie mare, deoarece dinții lor sunt foarte mari în comparație cu dimensiunile cavității bucale.

Un dinte rupt este o problemă destul de frecventă, în special la câinii care stau afară. Roaderea agresivă a obiectelor dure (oase de vită, lemne, diferite obiecte de metal etc.) este una din cauzele primare ale ruperii dinților. Câinii au două rânduri de dinți: dinții de lapte și cei permanenți. Puiuții ar trebui să-și piardă dinții de lapte înainte ca dintele corespondent definitiv să apară. Dacă acest lucru nu se întâmplă și dintele definitiv crește pe lângă cel de lapte, e bine să consultați medicul veterinar pentru a evita problemele care decurg din acest lucru.
Există patru tipuri de dinți: incisivi (I), canini (C), premolari (P/Pm), molari (M).

Dentiția de lapte este alcătuită din 28 de dinți, iar cea definitivă este alcătuită din 42 de dinți. Incisivii se numesc primul, al doilea, al treilea, sau central, intermediar, lateral în funcție de localizarea în cavitatea bucală. Ar trebui să fie 6 incisivi pe maxilar și 6 incisivi pe m a n d i b u l ă ; canini câte 2 pe maxilar, respectiv mandibulă. Incisivii sunt folosiți pentru tăierea și mărunțirea hranei, caninii pentru ținerea și ruperea hranei (a prăzii), premolarii pentru tăierea, ținerea și jupuirea (în cazul prăzii), molarii ajută la mărunțirea și mestecarea hranei.

Dintele este format dintr-o porțiune situată deasupra gingiei numită coroană și dintr-o porțiune situată sub linia gingiei care se numește rădăcină. Smalțul, cel mai tare țesut mineralizat din corp, acoperă coroana. Cementul acoperă rădăcina și ajută împreună cu ligamentele alveo-dentare la fixarea dintelui în alveola dentară. Dentina, mai moale decât smalțul, alcătuiește masa dintelui. În interior, pulpa este alcătuită din țesut viu, care conține nervi, vase de sânge și vase limfatice.

P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi găsești  hrană pentru cai dar și hranitor porcihranitoare pasari curte sau adapatori vaci.

După modul de tocire al dinților și după starea acestora putem aprecia vârsta câinelui (cu mai puțină acuratețe atunci când acesta a avut parte de tratamente stomatologice: detartraj). La 2 – 4 săptămâni nu se observă creșterea dinților. După 3 – 4 săptămâni apar caninii de lapte. La 4 – 6 săptămâni apar incisivii și premolarii de lapte, iar la 8 săptămâni toți dinții de lapte sunt prezenți.

La 3 1/2 – 4 luni nu se observă încă dinții permanenți, apoi între 5 – 7 luni apar incisivii, caninii, premolarii, molarii permanenți, toți până la vârsta de 7 luni. La 1 an dinții sunt albi și curați. Între 1 – 2 ani dinții pot să fie ușor îngălbeniți, cu foarte puțin tartru, mai ales pe molari. Între 3 și 5 ani se formează și mai mult tartru. Între 5 și 10 ani dinții sunt tociți și plini de tartru. Peste 10 ani dinții sunt foarte uzați și prezintă foarte mult tartru și este posibil ca unii să lipsească.

În cazul prognatismului inferior, mandibula este mai lungă decât maxilarul, ceea ce determină o mușcătură defectuoasă și implicit o tocire neregulată a dinților și o apreciere eronată a vârstei. Pentru ca anumite probleme de igienă dentară să nu apară sau să apară cât mai târziu,
este bine să vă obișnuiți de mic câinele să fie spălat pe dinți (folosind produse destinate special câinilor) și periodic un control la medicul veterinar care vă va sfătui când și de ce anume este nevoie.

Tartrul dentar-apare frecvent la c‚inii bătrâni și la cei de apartament și este ocazionat de deficiențele alimentare sau metabolice; se prezintă sub forma unui depozit calcaros format inițial la baza dinților, după care, se infiltrează încet spre rădăcină, pătrunzând în alveola dentară; la contactul cu gingia și peretele alveolar, produce iritații, apoi inflamații și leziuni degenerative (paradontopatii); dinții se decalcifică, se mișcă și cad.

Caria dentară-reprezintă consecința fisurării smalțului dentar, produsă prin traumatisme sau tartru dentar; la câini, cariile se observă mai frecvent la molari; singurul remediu al cariei este extracția dintelui. Fractura dentară-este consecința unui traumatism puternic; dacă pulpa dintelui sau canalul dentar sunt descoperite și dintele este dureros, el se extrage.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti, pe langa hrana caini super premium, cea mai larga varietate de mancare uscata pisiciincalzitor apa acvariu și pompa recirculare acvariu.

insuficienta

Insuficiența renală

Alterarea funcției renale până la starea de insuficiență are loc progresiv și este ireversibilă. Semnele clinice nu sunt evidente, dar în fazele terminale, mai exact în cazul azotemiei și uremiei, apar manifestări care îi pot alarma pe crescători. Semne aparent fără importan ță, cum ar fi consumul crescut de apă și urinarea excesivă, pot ascunde însă leziuni renale cronice.

Insuficiența renală devine evidentă atunci când rinichiul își pierde aproximativ 75% din capacitatea funcțională. Această afecțiune poate apărea la orice vârsta, dar este mai frecventă la câinii adulți și bătrâni care primesc o alimenta ție dezechilibrată, foarte bogată în proteine. Dar factorii de risc pot fi în strânsă legătură și cu hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat sau anumite tratamente. Insuficiența renală acută se instalează brusc, în stările de deshidratare severă sau în cazul intoxicațiilor medicamentoase.

Deshidratarea secundară stărilor de vomă și hemoragiilor sau abuzului de diuretice atrage după sine scăderea tensiunii arteriale. În această situație se poate discuta despre o suferință renală gravă, cauzată de ischemie (întreruperea circulației sanguine). Rinichiul își păstrează structura pentru puțin timp, după care țesuturile sale încep să fie distruse, ceea ce clinic se observă odată cu scăderea sau absența urinării. Tocmai de aceea, medicul trebuie să facă tot posibilul ca procesul de producere și eliminare a urinei să fie reluat.
Prevenirea insuficienței renale acute cauzată de o intoxicație medicamentoasă se poate face ținând cont de câteva reguli. Așadar, crescătorii de câini trebuie să respecte cu strictețe dozele, orarul si numărul de zile de tratament prescrise de medic. Oricum, medicul are obligația de a-i atenționa că în cazul apariției tulburarilor digestive (vomă, diaree) sau a anorexiei (lipsa apetitului) trebuie să pună punct tratamentului și să îi aducă la cunoștință aceste aspecte.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi găsești mancare pentru pisici sterilizate, dar și acvarii completeplante pentru acvariu sau hrană pentru pești.

Cert este că insuficiența renală cronică este frecventă la câinii bătrâni. ™i asta pentru că rinichiul este unul dintre organele cele mai vulnerabile în cazul îmbătrânirii. Câinele bolnav bea foarte multă apă și, evident, urinează mai mult și mai des. Atunci când îl examinează, medicul
constată că prezintă stări de vomă, diaree, inapetență și deshidratare. În plus, observă că este apatic, obosește ușor și dă semne că suferă din cauza durerii produse prin palparea zonei renale. În cazul examinării cavității bucale, medicul constată miros amoniacal specific, gingivită și, uneori, ulcere. Acest tablou clinic indică de fapt sindromul uremic: o autointoxicație a organismului cu substanțe rămase în organism prin reducerea funcției excretorii renale. Este vorba așadar despre o stare gravă, cu acidoză metabolică, uneori însoțită de hipotermie și urmată chiar de deces.

În cazul câinilor tineri, care au probleme renale congenitale, se observă căderea prematură a dinților și fracturi cauzate de osteodistrofia secundară renală. Oricum, atât câinii bătrâni, cât și cei tineri trebuie examinați și cardiologic, pentru că insuficiența renală determină în timp hipertensiune arterială sistemică.
Depistarea precoce a modificărilor renale, chiar înainte de instalarea semnelor clinice este ideală, pentru că țesutul renal nu are puterea de a se regenera. Tocmai de aceea, cu ocazia consultației anuale, medicul veterinar trebuie să îi verifice pacientului tensiunea arterială, densitatea urinei, proteinuria, creatinina și urea sanguină.

În ceea ce privește tratamentul, crescă torii trebuie să știe că acesta variază în funcție de stadiul bolii. Câinele este supus unei diete speciale, cu conținut redus de proteine și minerale, în special fosfor, pentru a combate semnele uremiei și pentru a încetini evoluția bolii. Câinele trebuie să aibă apă proaspătă la discreție, iar crescătorul nu trebuie în nici un caz să-i limiteze consumul, în speranța că astfel va urina mai puțin. OEn plus, medicul va trebui să identifice și să trateze toate complicațiile: hipertensiunea sistemică (cu antihipertensive și o dietă săracă în sare), acidoza metabolică (cu bicarbonat de sodiu sau citrat de potasiu) sau infecțiile urinare (cu antibiotice). De menționat este însă faptul că tipul de dietă, mai exact conținutul proteic, se alege în funcție de nivelul creatininei și al ureei sanguine.

În prima fază a insuficienței se alege o dietă cu conținut moderat proteic, iar câinele se reexaminează la fiecare trei luni. În faza azotemică se impune restricția proteică și suplimentarea dietei cu ulei de pește. Acesta conține acizi grași omega 3 cu multiple efecte benefice. Este antioxidant, reduce inflamația renală, limitează calcifierea și scade nivelul colesterolului. În faza uremică se restricționează sever aportul proteic, alegându-se numai produse bogate în arginină și carnitină. Tratamentul este complex, perfuzabil, cu antiacide și antivomitive (famotidină, ranitidină).

www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti, pe langa mancare hipoalergenica pisici, o gama larga de mancare rozatoarecusca porcusor de guineea sau filtre externe acvariu.

Pug dog on couch

PSIHOSOCIOLOGIE CANINĂ – Stăpân sau sclav? (II)

Într-adevăr nu pot susține că există un procent covârșitor de astfel de cazuri, dar ele există… Cel care greșește este întotdeauna stăpânul. Uneori din nepricepere, alteori din cauza lipsei de timp pentru educarea propriului câine, stăpânul alunecă din greșeală în greșeală și consecințele nu întârzie să apară. Desigur că trebuie luat în discuție și temperamentul câinelui, pentru că există rase ale căror trăsături de caracter sunt definitorii și chiar dacă li se oferă o asemenea ocazie, nu vor profita de ea. Dar marea majoritate a câinilor nu vor avea scrupule în a prelua șefia. Nu pot să nu amintesc aici povestea, potrivit căreia Dobermannul ar trebui împușcat pe la șapte ani, pentru că devine incontrolabil și ajunge să își atace chiar și stăpânul. Deși am auzit această poveste cu mulți ani în urmă, încă îmi stârnește un zâmbet, pentru că îmi amintesc câtă seriozitate se putea citi pe fața interlocutorului meu… Cel mai frecvent am întâlnit explicația potrivit căreia scheletul câinelui ar crește odată cu vârsta, cu excepția cutiei craniene, care îi rămâne mică, adică îl cam strânge… Recunosc faptul că atunci când o persoană vine în biroul meu și îmi poveste ște această istorie, eu o ascult până la sfârșit pentru a nu rata nici o variantă nouă…

Însă, fiindcă există și un însă, ca în orice poveste sau legendă este și un sâmbure de adevăr. Exemplarele din această rasă nu pot fi încredințate unui necunoscător, deoarece acestea au tendința înnăscută de a domina, de a se impune chiar și în fața stăpânului. De aceea o persoană ce nu are o personalitate bine conturată și care nu reușește să se impună nu trebuie să își aleagă un astfel de câine. Un alt adevăr incontestabil este că această rasă, dar și altele, trebuie să parcurgă cel puțin o etapă de dresaj profesionist, realizat de instructori specializați, care cunosc îndeaproape aceste rase. Se poate spune că disciplinarea este esențială pentru un astfel de câine.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti, pe langa hrana caini super premium, cea mai larga varietate de mancare uscata pisiciincalzitor apa acvariu și pompa recirculare acvariu.

Îmi amintesc cum în urmă cu câtva timp am fost sunat de un proprietar de Dobermann, care aproape își ieșise din minți din cauza faptului că scumpul său „cățeluș” se instalase în mijlocul patului din dormitor și nu îi mai permitea nici lui, nici soției să intre în cameră. Mărturisesc sincer că m-a amuzat situația, deși mulți ar fi considerat-o tragică. Eu nu puteam să-i compătimesc pe cei doi soți, care neavând copii, au răsfățat exagerat acest câine, iar consecințele nu au întârziat să apară. Probabil sunteți curioși să aflați ce s-a întâmplat… Desigur că nu am împușcat câinele, dar conviețuirea în familia respectivă era definitiv compromisă. Atunci când ajungi să-i ceri voie propriului câine să intri în casă, este clar cine este stăpânul. Câinele respectiv a ajuns într-un final la o gospodărie, undeva la țară și a fost pus pe lanț… Nu știu dacă nu a putut suporta trecerea din vârful patului pe un lanț la curte, dar știu că nu a mai trăit decât șase luni…

Desigur că nu pledez pentru o subordonare necondiționată și o umilire permanentă a câinelui, însă acesta trebuie să fie educat și să respecte dorințele stăpânului chiar și atunci când nu-i sunt pe plac, ori le consideră injuste. Pentru astfel de întâmplări nu pot să condamn decât stăpânii care nu înțeleg ce înseamnă să crești și să educi un câine. Este foarte adevărat că și costurile pentru disciplinarea câinelui sunt destul de mari și ajungând la 150 – 200 USD, dar în ultimul timp au apărut numeroase cărți care tratează această temă și chiar casete video care vă pot ajuta să înțelegeți cum trebuie să procedați… Nu cred că este un efort financiar prea mare să cumpărați astfel de cărți și să vă faceți timp pentru educarea câinelui la care țineți atât de mult. Veți fi scutiți cu siguranță de neplăceri, pe viitor.

Desigur este de preferat să apelați la o școală de dresaj, unde instructorii știu cel mai bine ce au de făcut. Orele de antrenament realizate în cadrul unor astfel de școli nu pot fi comparate cu cele inițiate de proprietar. Din păcate, în ultimul timp, au apărut prin parcuri, ca ciupercile după ploaie, persoane care își oferă serviciile pentru sume ridicole. Este bine ca atunci când apelați la un instructor să îi cereți referințe, pentru că riscați să rămâneți și fără bani și cu cățelul neșcolit. Este de preferat ca instructorul să cunoască foarte bine rasa respectivă și să vă prezinte dovezi în acest sens. Nu încredințați câinele oricui se recomandă a fi instructor și despre care nu știți absolut nimic. Vă poate costa scump o astfel de hotărâre, poate chiar câinele la care țineți atât de mult. Oricum, dacă acesta a fost un scenariu ce nu v-a fost pe plac, ar trebui cel puțin să vă pună pe gânduri… Nu ar strica să vă cenzurați comportamentul față de câinele dumneavoastră. Dacă deja v-ați recunoscut în acest scenariu, probabil nu mai este nimic de făcut. Sau cine știe, poate că nu este încă prea târziu…

P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi găsești  hrană pentru cai dar și hranitor porcihranitoare pasari curte sau adapatori vaci.

brown-chihuahua-snarling-with-teeth-showing-85587813-583a09185f9b58d5b17a065c

PSIHOSOCIOLOGIE CANINĂ – Stăpân sau sclav? (I)

Câinele a fost dintotdeauna un prieten credincios și de nădejde al omului. El a fost, în același timp, partener de vânătoare și paznic vigilent al stăpânului său și al familiei acestuia. Evident câinele a evoluat și putem spune chiar că s-a emancipat, ajungând la câinele modern, obișnuit să aibă propriul fotoliu, în care să se tolănească nepăsător pentru a-și face siesta după o masă copioasă, pentru care nu a trebuit să depună nici cel mai mic efort. Au apus de mult vremurile în care trebuia să muncească din greu pentru a-și merita castronul de mâncare și ar fi făcut orice pentru a câștiga favorurile stăpânului.

Câinele modern are totul la picioare, pardon, lăbuțe! Este hrănit și îngrijit de proprietar, care nu a observat că, de fapt, poziția lui este acum cu totul alta. Câinele este cel care, după plimbarea de dimineață, își continuă liniștit somnul, pentru că nu trebuie să meargă la serviciu… Tot el este cel care are pretenția ca atunci când stăpânul său merge la cumpărături să se gândească și la el. Pentru că altfel el, câinele, se va uita în ochii acestuia, plin de reproș, spunându-i parcă: „ªi mie ce mi-ai adus?” Bineînțeles că în lipsa unor preocupări care să-i stimuleze exersarea aptitudinilor și creativitatea și el, câinele, își definește un nou scop: schimbarea poziției față de stăpân.

Câinii foarte alintați, foarte răsfățați uită de fapt care este locul lor în ierarhia familiei și au gânduri revoluționare. Întotdeauna ei vor începe prin cucerirea de noi teritorii, pentru a demonstra clar cine este șeful. Să nu fiți surprinși dacă, într-o bună zi, sosind de la serviciu și dorind să vă așezați confortabil în fotoliu, constatați că el este deja ocupat de prietenul dumneavoastră, câinele. „Nici o problemă” veți gândi optimist, fiind convins că îl puteți determina să plece. Numai că de această dată el este hotărât să protesteze și un mârâit printre dinți vă avertizează că ar fi mai bine să renunțați. La început puțin surprins de o asemenea reacție, dar și ușor amuzat, stăpânul renunță și consideră că-i poate face un favor amicului obraznic, lăsându-l pe el pe fotoliu, mai ales că se vede totuși foarte bine la televizor și de pe canapea, nu-i așa? Nimic mai periculos și greșit! Stăpânul a făcut astfel primul pas pe drumul viitoarei detronări din poziția de lider.

www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti, pe langa mancare hipoalergenica pisici, o gama larga de mancare rozatoarecusca porcusor de guineea sau filtre externe acvariu.

Aceeași surpriză îl va aștepta și în zilele următoare, iar câinele va fi dispus să protesteze din ce în ce mai vehement pentru a-și apăra poziția deja câștigată. Iată că a sosit și ora mesei! Dacă până acum stăpânul îl dădea afară din bucătărie și îi închidea ușa în nas, ca să poată mânca liniștit, acum a sosit momentul ca lucrurile să se mai schimbe puțin. Câinele va mârâi și își va arăta colții în momentul în care stăpânul va îndrăzni să încerce să îl izgonească din bucătărie, ca să se înfrupte singur, cu nerușinare, din toate bunătățile pământului. ªi cum vă spuneam, câinele ajunge să stăpânească din ce în ce mai multe teritorii. El începe să înțeleagă că stăpânul de lângă el este de fapt o ființă slabă și neajutorată și trebuie să profite. Câinele preia comanda, iar stăpânul se trezește peste noapte că rolurile au fost schimbate… Ce poate fi mai plăcut pentru un câine decât să-și facă o preocupare zilnică din umilirea propriului stăpân. Acesta va fi obligat să-i cedeze cele mai bune teritorii din casă, precum fotoliul de la televizor, canapeaua de piele din hol, dar mai ales bucătăria, acel tărâm magic în care se găsesc tot felul de bunătăți și de unde de acum încolo câinele nu va mai fi izgonit. Astea, da victorii!!!

Și iată cum OMUL, care se știa stăpânul câinelui, se vede încet, dar sigur, trimis în locul fostului său sclav. Ei nu, nu vă închipuiți acum că omul va fi obligat să păzească locuința deși ar fi fost o ipostază amuzantă, nu-i așa? Dar el va trebui să-i cedeze câinelui toate privilegiile
pe care le-a acumulat fără să le merite și pe care le-a folosit, cu nerușinare, atâta timp. Sau, cel puțin, asta e părerea câinelui! De altfel și în cazul obișnuitelor plimbări pot interveni schimbări. Câinele, deosebit de ascultător, începe să facă mofturi și să tragă cu înver șunare de lesă în direcția în care consideră el că trebuie să meargă. Iar dacă înainte înțelegea care este momentul în care se încheie plimbarea, acum încearcă să se impună și să hotărască el când încetează aceasta. Câinele ajunge să controleze viața stăpânului, care, de cele mai multe ori nici nu conștientizează acest lucru, fiind prea ocupat cu grijile și nevoile cotidiene.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi găsești mancare pentru pisici sterilizate, dar și acvarii completeplante pentru acvariu sau hrană pentru pești.

DOG 36 FORMAT 210x295

Igiena cavității bucale și sănătatea dinților

Asigurarea igienei cavității bucale și prevenirea diverselor afecțiuni ce pot apărea la nivelul dinților au un rol important în menținerea stării de sănătate a câinelui. Deseori, aceste afecțiunile de natură stomatologică sunt diagnosticate de către medicul veterinar cu ocazia prezentării câinelui pentru vaccinare sau pentru controale de rutină.
Ceea ce proprietarul observă la câine, dar nu întotdeauna consideră că este important de semnalat, este respirația bucală urât mirositoare. La carnivorele sălbatice, dantura are un rol important în prinderea și uciderea prăzii (și aici ne referim la canini), tranșarea bucăților de carne (pentru că se folosesc de incisivi), tăierea și mărunțirea bucăților pentru a putea fi ingerate (cu ajutorul premolarilor și al molarilor). Contactul repetat al dinților cu o hrană dură înseamnă de fapt o acțiune abrazivă la nivelul suprafeței acestora și exercitarea unei anumite presiuni asupra țesuturilor din jurul dintelui, ceea ce înseamnă regenerarea și înlocuirea acestora.

Din păcate, în cazul câinilor, se poate discuta despre afecțiuni stomatologice ireversibile, bolile periodontale fiind semnalate la peste 80% dintre ei, dar mai ales în cazul raselor de talie mică (Teckel, Yorkshire terrier, Schnauzer pitic, etc.) Gingivita (inflamația gingiilor), periodontita (în cazul căreia este afectată gingia, suportul osos precum și țesuturile moi din jurul dintelui), caria (ce presupune apariția unei zone de decalcifiere în smalțul dintelui, având ca rezultat o cavitate), pioreea (inflamația gingiei și a alveolei dentare ce provoacă pierderea dintelui și eliminarea unei secreții mucopurulente) sunt afecțiuni ce pot fi diagnosticate de medicul specialist, chiar și în cazul unui control de rutină.
Placa bacteriană dentară, cel mai frecvent dușman al dintelui, este de fapt prima fază de organizare a unei depuneri aderente la smalț, în timp ce tartrul dentar este o depunere brungalbuie, de consistență crescută, care apare ca rezultat al calcificării plăcii dentare netratate, prin precipitarea sărurilor de calciu în condițiile unui pH salivar alcalin.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti jucarii interactive pisicimancare pentru caini mici dar si sistem iluminare acvariu.

În timp, excesul de tartru determină inflamarea gingiilor, distrugerea structurilor de fixare a dintelui în alveola dentară și, în cele din urmă, pierderea dintelui. Este adevărat că există și situații în care acesta rămâne stabil, dar infecția difuzează la nivelul rădăcinii, cuprinzând pulpa dentară. De altfel abcesul se poate extinde și la nivelul osului și al țesuturilor moi învecinate. În astfel de cazuri, starea generală a animalului este alterată și sunt semnalate febră, durere, salivație, scurgeri mucopurulente.

Mai mult decât atât, se pot forma fistule oro-nazale (comunicații între cavitatea bucală și cea nazală), prin care drenează abcesele de la nivelul caninilor sau incisivilor superiori. În cazul infecțiilor molarilor inferiori se poate ajunge chiar și la osteomielită sau fracturi andibulare.
Se poate spune că prezența continuă a bacteriilor și a toxinelor la nivelul cavității bucale afectează starea generală de sănătate a câinelui, prin diseminarea germenilor în circulația generală și localizarea în diverse organe (inimă, rinichi, ficat, articulații, etc.) ªi astfel pot apărea afecțiuni secundare, ca endocardita, pielonefrita, hepatita sau stări reumatismale, etc. Bineînțeles că un rol important îl are proprietarul, care trebuie să conștientizeze cât de importante sunt aplicarea măsurilor igienico-dietetice și controlul periodic la medicul veterinar.

Trebuie menționat însă că hrana uscată este de preferat celei umede, pentru că presupune o acțiune abrazivă mai bună la nivelul suprafeței dentare. Producătorii de hrană uscată au în vedere, mai ales în cazul sortimentelor destinate anumitor rase sau grupuri de rase, prin crearea unei anumite forme a granulei, și aspectele legate de igiena dinților. Cu toate acestea, în contact cu saliva, și hrana uscată își pierde din consistență și nu asigură o curățare perfectă. În completare, proprietarul îi poate oferi câinelui produse comerciale dietetice (oase de piele deshidratată, biscuiți, etc.) sau jucării speciale care au rolul de a preveni depunerea plăcii bacteriene. Este adevărat că există situații în care, prin masticație, nu se poate asigura nici măcar o curățare parțială (ex.: defecte de implant dentar, ocluzia defectuoasă a maxilarului și a mandibulei, etc). Tocmai de aceea, proprietarul trebuie să știe că perierea zilnică a dinților câinelui, cu o pastă specială, ajută la prevenirea formării plăcii și a tartrului dentar. De altfel pot fi utilizate materiale moi, impregnate cu substanțe antibacteriene (ex.: clorhexidină) sau comprimate pe care câinele trebuie să le mestece.

În concluzie, dantura câinelui trebuie verificată periodic. În situația în care acțiunile de prevenire a afecțiunilor descrise mai sus au fost depășite, proprietarul trebuie să apeleze la medicul veterinar.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi găsești, pe lângă hrană pentru pisici, cea mai larga varietate de acvarii miciechipamente acvarii și plante pentru acvariu.

Obedience-Training-Why-Bother

OBEDIENCE – Sportul disciplinei (III)

Prezentarea exerciţiului de Obedience – Clasa debutanţi
I. Sociabilitate:
Concurentul, cu câinele în lesă, se prezintă arbitrului. De obicei, după prezentare, arbitrul trebuie să se asigure de sociabilitatea câinelui, mângâindu-l uşor, învârtindu-se în jurul lui, fără a face gesturi provocatoare. Acest exerciţiu nu are scopul de a enerva câinele înainte de parcursul lui, ci permite verificarea comportamentului său social. Acest exerciţiu nu trebuie sa dureze prea mult timp.

II. Conducere cu lesa: câinele trebuie să-şi urmeze conductorul, păşind alături de el, cu capul sau umărul pe linia genunchiului acestuia. Exerciţiul va fi executat cu pas normal urmând schema stabilită, care cuprinde: două schimbări de direcţie la stânga, două la dreapta, două stânga-mprejur, o oprire. La sfârşitul acestui exerciţiu lesa va fi scoasă.

III. Conducere fără lesă: directivele pentru executarea exerciţiului sunt identice celor de conducere cu lesa.

IV. Chemare simplă: după ce conductorul pune câinele în poziţia „culcat” la locul indicat de arbitru, se îndepărtează 15 m, se întoarce spre câine şi, după autorizarea arbitrului, cheamă câinele la picior.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi găsești mancare pentru pisici sterilizate, dar și acvarii complete, plante pentru acvariu sau hrană pentru pești.

V. Culcat în timpul mersului: conductorul, cu câinele la picior, înaintează în linie dreaptă pentru circa 10 metri, la indicaţia comisarului se opreşte şi câinele trebuie să se pună în poziţia „şezi” fără comandă. Conductorul, după autorizare, cere câinelui să execute poziţia „culcat” şi înaintează singur pentru alţi 10 metri. Se întoarce la câine şi îl repune în poziţia de bază după autorizarea comisarului.

VI. Ţinerea unui obiect: în punctul indicat, cu câinele în poziţia de bază, la indicaţia comisarului, conductorul va comanda câinelui să ia obiectul şi să-l ţină în gură pentru cel puţin cinci secunde. Obiectele personale utilizate vor fi de uz curent (mănuşi, etui, port-ochelari, etc.) sau, eventual, un aport de lemn sau plastic. Jucăriile nu sunt autorizate.

VII. Săritura în înălţime: conductorul cu câinele se plasează în faţa obstacolului, la distanţa pe care o doreşte, pe partea indicată de comisar. În urma comenzii, conductorul trimite câinele să sară, fără obligaţia de a-l face să revină sărind. Conductorul recheamă câinele şi îl pune în poziţia de bază.

VIII. Poziţii la distanţă: câinele va fi aşezat în locul indicat de Comisar în poziţia şezut. Conductorul se îndepărtează cu circa 5 m. Comisarul se pune la 5 metri în spatele câinelui, astfel încât să poată semnala conductorului poziţiile pe care trebuie să le ia câinele („culcat” şi „şezi”). După ce a efectuat poziţiile şi după autorizare, conductorul revenine la câine şi îl pune la picior în poziţia de bază.

IX: Culcat singur 1 minut: conductorul pune câinele în poziţia “culcat” în zona indicată de comisar, apoi se îndepărtează 20 de m, însoţit de comisar. Câinele trebuie să rămână în acea poziţie timp de 1 minut. După autorizare, conductorul revine la câinele lui şi îl repune în poziţia de bază.

X: Evaluare generală: aceasta ţine cont de mai mulţi factori: raport de colaborare câine/conductor în timpul exerciţiilor; plăcerea pe care o are câinele în timpul lucrului şi voinţa de a executa; temperamentul diferitelor rase; prezentarea şi comportamentul conductorului.

(extras din regulamentul internaţional de examinare Obedience al Federaţiei Chinologice Internaţionale)

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti, pe langa mancare hipoalergenica pisici, o gama larga de mancare rozatoarecusca porcusor de guineea sau filtre externe acvariu.

obedience

OBEDIENCE – Sportul disciplinei (II)

Care este scopul acestui sport?
Obedience demonstrează utilitatea câinelui privit ca şi companion al omului, spiritul de echipă instalat între câine şi conductor precum şi încrederea pe care cei doi o au unul în celălalt.
Obedience este o disciplină deschisă tuturor câinilor, având drept scop dezvoltarea unui comportament controlat al acestora şi favorizând buna integrare a câinelui în societate.
În cadrul competiţiilor de Obedience, evaluarea echipei se face de către arbitrii atestaţi care le apreciază din punctul de vedere al corectitudinii realizării exerciţiului. Pe lângă acest lucru, arbitrii notează şi comportamentul conductorului precum şi plăcerea cu care lucrează câinele.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti, pe langa hrana caini super premium, cea mai larga varietate de mancare uscata pisici, incalzitor apa acvariu și pompa recirculare acvariu.

Structura examinărilor
Standardele internaţionale de examinare
Obedience includ următoarele clase:
Examen pentru câini debutanţi: OB 0 Examen pentru câini clasa I: OB 1
Examen pentru câini clasa II: OB 2 Examen pentru câini clasa III: OB 3
a) Clasa debutanţi (numai în probe naţionale): este rezervată câinilor care nu au obţinut calificativul „Excelent” în această clasă şi nu este obligatorie conductorilor de câini care au prezentat deja câini sunt în clasa 3 în proba internationala dar numai pentru câini ai căror proprietari sunt.
b) Clasa 1 (numai în probe naţionale): sunt admişi toţi câinii ce au împlinit vârsta de 12 luni şi nu au obţinut deja calificativul „Excelent” în această clasă.
c) Clasa 2 (numai în probe naţionale): sunt admişi câinii care au obţinut calificativul „Excelent” în clasa 1 şi nu au întrunit cerinţele pentru trecerea în clasa 3 (trei calificative de „Excelent” în clasa 2 de la cel puţin doi arbitri diferiţi.).
d) Clasa 3 (proba internaţională cu regulament F.C.I.): sunt admişi câinii care au împlinit vârsta de 15 luni şi au obţinut trei calificative de „Excelent” în clasa 2 de la cel puţin doi arbitri diferiţi.

La probele de Obedience pot participa:
a) Câini de toate rasele, cu vârsta mai mare de 12 luni (pentru clasele debutanţi, 1 şi 2) şi 15 luni (pentru clasa 3), înscrişi în COR sau într-o carte de origini recunoscută de FCI.
b) În clasele în care nu se dau titluri CAC si CACIOB este admisă participarea şi a subiecţilor neînscrişi în cărţile de origine, cu condiţia să fie în proprietatea conductorului sau a unui membru de familie. Astfel de câini nu participă la selecţia pentru Echipa Naţională de Obedience şi nu pot concura în clasa 3 când sunt în joc titluri CAC sau CACIOB.
c) Participanţii trebuie să deţină carnetul de calificari eliberat de AChR în care sunt notate rezultatele obţinute;
d) Femelele în călduri pot participa, însă vor fi judecate după toţi ceilalţi câini şi vor trebui să fie ţinute în afara terenului de concurs pana cand celelalte perechi încheie concursul.
Nu vor putea participa la probe câinii afectaţi de boli infecţioase sau contagioase, agresivi, surzi, orbi, răniţi sau şchiopi, femelele gestante sau cele care alăptează.

P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi găsești  hrană pentru cai dar și hranitor porci, hranitoare pasari curte sau adapatori vaci.

dami7205.4

OBEDIENCE – Sportul disciplinei (I)

Începuturile unui sport… disciplinat!
Prima persoană care a iniţiat sportul canin denumit „Obedience” a fost doamna Helene Whitehouse Walker. În ianuarie 1931, aceasta a importat din Anglia un Pudel standard maro numit Nymphaea Jason. Fiind deosebit de încântată de personalitatea acestui câine, doamna Walker i-a importat şi pe fraţii acestuia, Nymphaea Jasper şi Ch. Whippendell Poli of Carillon. Astfel, Helene Walker s-a hotărât să devină crescătoare de Pudeli, înfiinţându-şi canisa numită Carillon. O dată cu sosirea celor trei câini doamna Walker s-a abonat la câteva reviste cu profil chinologic din Anglia, devenind foarte interesată de concursurile de disciplină canină ţinute în această ţară, întrebându-se dacă nu cumva acest tip de sport s-ar potrivi şi în Statele Unite ale Americii.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi găsești, pe lângă hrană pentru câini, cea mai larga varietate de acvarii mici, echipamente acvarii și plante pentru acvariu.

Prima competiţie de Obedience (pentru toate rasele de câini) s-a desfăşurat la Mount Kisco, în octombrie 1933, pe proprietatea doamnei Walker. În concurs au fost înscrise opt exemplare canine dintre care şi trei Pudeli. Câinele trebuia să meargă la pas alături de conductor, să răspundă prompt la chemarea acestuia, să recupereze un butuc de aport, să sară la comandă şi să rămână în „şezi” sau „culcat”, etc. În anul care a urmat, tot la Mount Kisco, aveau să se desfăşoare alte două competiţii de Obedience, de data aceasta incluzând şi o probă de urmă.

În mai 1934, Helene Whitehouse Walker l-a importat pe Tango of Piperscroft, un Pudel apricot antrenat pentru Obedience de doamna Grace Boyd. O dată cu Tango, a sosit şi o scrisoare cu „instrucţiuni de folosire”: comenzile vocale şi semnele făcute cu mâna. „M-am dus pe terenul de antrenament cu scrisoarea într-o mână şi cu câinele în cealaltă şi am încercat să urmăresc instrucţiunile”, povesteşte doamna Walker, „dar, mi-am dat seama că doar într-un singur fel voi învăţa perfect acele comenzi: mergând direct la sursă”.

Astfel că, în vara lui 1934, Helene Walker şi-a petrecut şase săptămâni în Anglia pentru a obţine cunoştinţe de primă clasă în materie de Obedience şi pentru a-şi da seama ce trebuie să facă pentru a-l promova cât mai bine, în Statele Unite. În activitatea de promovare şi consolidare a acestui sport, alături de Helene Walker s-a aflat şi Blanche Saunders. În 1935, şase cluburi canine au desfăşurat competiţii de Obedinece. În vara aceluiaşi an, doamna Grace Boyd (Anglia), cu ocazia unei vizite în Statele Unite, a oferit o frumoasă demonstraţie de Obedience împreună cu trei dintre Pudelii săi, dresaţi special pentru acest gen de competiţii. La sfârşitul anului 1935, doamna Walker a scris şi a publicat broşura intitulată „Competiţii de Obedience – procedeuri pentru arbitri, conductori şi cluburile organizatorice”. Broşura conţinea şi şase fotografii înfăţişând-o pe Helene Walker alături pe Pudelul Tango. Încetul cu încetul, acest sport începea să prindă contur.

În decembrie 1935, Helene Walker a înaintat o scrisoare către American Kennel Club, care conţinea rezumatele competiţiilor de Obedience organizate până la acea dată, cerând, în acelaşi timp, recunoaşterea şi aprobarea acestui sport (aceasta din urmă a fost obţinută în martie 1936).
Primele competiţii autorizate de Obedience, organizate sub patronajul American Kennel Club, s-au desfăşurat la North Westchester, pe 13 iunie 1936 şi la Orange Kennel Club, pe 14 iunie 1936.

P: Pentru cele mai performante accesorii de muls și procesare a laptelui accesați www.proferma.ro

 

DSC_0093

De ce câinii mãnâncã iarbã?

Tuturor ni s-a întâmplat mãcar o datã ca, la plimbarea prin parc, sã observãm cum prietenul patruped mănâncă iarba cu plãcere, ca și cum ar face parte din meniul obisnuit al unui animal carnivor.
În cazul în care acest episod se repetã, trebuie sã ne punem problema unei posibile afecțiuni a stomacului. Explicația acestui comportament stã în perceperea senzației de vomã (vomituriției) sau a iritației gastirice, cu diferite cauze.

Gastritele pot evolua acut sau cronic și pot fi hiperacide sau hipoacide. Toate tipurile de gastritã evolueazã cu vomã și dureri abdominale în regiunea epigastricã. Ele sunt produse de cauze alimentare, medicamentoase, hormonale, toxice, alergice sau de sensibilitatea individualã moștenitã.
Gastritele acute sunt produse în special de greșeli în alimentație (indigestii alimentare) sau de ingerarea de obiecte ascuțite și/sau tãioase care lezeazã mucoasa gastricã. Un alt semn caracteristic al acestor afecțiuni este polidipsia (animalul bea multã apã) pe care apoi o poate vomita.
Gastritele cronice au etiologii mai complexe și pot fi și secundare altor boli, cum ar fi insufiența renalã cronicã.
Gastrita hiperacidã se manifestã cu vomã repatatã, mai ales dupa ingestia de apã, dar și dupã hranã. Voma are loc la 10-30 de minute dupã hrãnire și constã în alimente parțial digerate. Animalul saliveazã abundent și adoptã o poziție arcuitã, semn al durerii gastrice și al senzației accentuate de vomã.
Voma se poate repeta și dupã golirea stomacului, în acest caz constând în suc gastric (incolor) amestecat cu spumã albã. Caracteristicã este voma înainte de masa de dimineațã, cu aspect spumos incolor.

Gastritele hipoacide se manifestã asemãnãtor, dar voma se produce mai târziu în timp fațã de momentul hrãnirii, la interval de una sau mai multe ore dupã masã. Materialul vomitat constã în hranã nedigeratã, amestecatã cu suc gastric.
Uneori, în gastritele traumatice, în cele cu Helicobacter pylori sau în cele toxice (cu substanțe caustice), voma ia aspect sangvinolent (strii de sânge, cheaguri sau aspect de zaț de cafea). Într-o asemenea stare, animalul nu mai are poftã de mâncare, stã culcat, încolãcit și are grimase care exprimã durerea.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti hrana pentru caini alergicidistribuitor hrana caini dar si acvariu complet echipat.

La examenul fizic al animalului, la palparea abdomenului, animalul are așa zisa reacție de apãrare abdominalã, adicã încordeazã mușchii abdominali și se arcuiește, astfel încât sã evite durerea produsã de palparea stomacului. Persistența unei asemenea stãri poate duce la deshidratare severã, slãbiciune, dezechilibre hidroelectrolitice.
Se impune diferențierea tipului de gastritã pentru a putea alege tratamentul potrivit.
Pentru diagnosticarea acestor afecțiuni este necesarã, în primul rând, cunoașterea obiceiurilor alimentare ale câinelui (ce mãnâncã de obicei, ce a mâncat cu câteva zile înainte de episodul de vomã, dacã are obiceiul sã roadã sau sã mãnânce de pe jos etc.).
De asemenea, se procedeazã la efectuarea unei ecografii abdominale, în cadrul cãreia se vor urmãri grosimea mucoasei gastrice, conținutul gastric (alimente, lichide, gaze), dimensiunile și poziția stomacului.

Tratamentul gastritei hiperacide constã în administrarea de antiacide (pansamente gastrice), hiposecretorii și regim alimentar (dietele intestinal) sau cu hrana de regim pregãtitã în casã (orez fiert, brânzã de vaci, carne slabã în cantitate micã). Pânã la suprimarea episodului de vomã, animalul nu se va hrãnii și nu va bea apã, reluarea fãcându-se trepatat, cu porții mici și dese, 3-5 mese în 24 de ore.
În gastritele hipoacide se administeazã suplimente cu enzime necesare digestiei (enzime pancreatice, extract de bilã), stimulente ale secreției gastrice (picãturi de zeamã de lãmâie) sau ale motilitãții intestinale. Regimul alimentar constã în alimente bogate în fibre asociate cu alimente ușor digerabile.
Gastrita cu Helicobacter se trateazã tot cu antiacide, la care se asociazã antibiotice și alte antiinfecțioase pe duratã de 12-14 zile. Acest tratament se repetã neapãrat dupã 6 luni de la prima curã, timp în care se va consuma numai hranã dieteticã specialã pentru acest tip de afecțiune.

P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi gasesti adapatori automate pasariadapatori vaci, dar si accesorii pentru muls si procesarea laptelui