caine care se scarpina1

Câinele meu are paraziți! (II)

Bolile transmise de căpuşe sunt numeroase, babesioza, richetioza, ehrlichioza şi Boala Lyme, cea mai importantă (ca incidenţă şi ca gravitate) fiind de departe babesioza. Semnele clinice apărute odată cu instalarea bolii sunt reprezentate de febră, hemoglobinurie, anemie şi icter. Tratamentul este de lungă durată, scump, cu un prognostic incert, medicamentele folosite fiind uneori la fel de nocive ca boala în sine.
Păduchii malofagi sunt paraziţi externi care se hrănesc cu fire de păr şi cu resturi celulare la nivelul pielii. Nu sunt foarte nocivi în sine ci mai mult prin starea de disconfort pe care reuşesc să o creeze animalului. Infestaţiile masive sunt caracteristice puilor şi câinilor cu o stare de întreţinere precară, la câinii sănătoşi şi îngrijiţi fiind foarte rar văzuţi.
Demodecia (demodicoza sau râia demodecica) este o boală parazitară cu un statut deosebit prin gravitatea semnelor clinice, durata şi şansele de reuşită a tratamentului. Este produsă de acţiunea unui parazit intradermic, instalat la baza firului de păr şi în glandele sebacee. Acest parazit este depistabil şi pe pielea câinilor sănătoşi, declanşarea bolii fiind determinată de anumiţi factori favorizanţi cum sunt statusul imunologic scăzut, starea de întreţinere precară, anotimpul umed, alimentaţia dezechilibrată, hipotiroidism, endoparazitoze grave, stări de stres intens. Există şi o predispoziţie de rasă, mai frecvent apărând la Dobermann, Boxer, Amstaff, Copoi ardelenesc, şi mai ales la anumite varietăţi de culoare ale acestora, cum ar fi culoarea albastra sau izabel. Din fericire, în urma procesului de selecţie aceste varietăţi de culoare sunt eliminate din populaţie prin nereproducerea lor. Din punct de vedere clinic, apar două forme, uscată şi umedă, zonele afectate cel mai frecvent fiind cea perioculară (aspect de ochelari), frunte, podală, flancuri. Ulterior, în urma generalizării alopecis se întinde pe toată suprafaţa corporală. Câinele primeşte un aspect de câine îmbătrânit, cu numeroase cute, cruste însoţite de suprainfecţii, şi apare un miros specific de rânced, foarte intens. În formele avansate boala poate fi chiar fatală.
Toate aceste boli parazitare, cât şi efectele lor secundare extrem de grave pot fi prevenite prin mai multe metode. Cea mai comodă, elegantă şi eficientă este aplicarea produselor ,,spot on” care conţin fipronil, selamectin sau piretrinoide, pe care le găsiți in petshop-uri. Chiar şi cu utilizarea acestor produse este recomandat ca înainte de introducerea câinilor în zonele de risc să se recurgă la aplicarea de insecticide prin sprayere, acestea formând pe păr un strat fin protector. În general, în funcţie de situaţia epidemiologică a zonei şi de fiecare individ medicul veterinar vă poate ajuta cu cea mai bună soluţie.

capusa1Căpuşele sunt nişte insecte de dimensiuni mici ce trăiesc în iarbă sau în copaci. De regulă, ele cad pe noi din frunzişul pomilor sau se agaţă de haine, când trecem prin iarba înaltă. Cu toate că majoritatea muşcăturilor de căpuşă nu sunt periculoase, aceste insecte sunt gazde ale multor agenţi patogeni şi pot transmite multe maladii infecţioase. Căpuşele se pot “aciua” oriunde: pe cap, pe gât, la subsuori sau în regiunea inghinală, pătrunzând sub piele şi sugând sângele cu care se şi alimentează. Unele căpuşe se desprind singure de piele după câteva ore. Acestea sunt relativ inofensive. Altele, care provoacă cele mai mari probleme, rămân pe corp sau se înfig sub piele unde parazitează până la două săptămâni. Principalele semne ale invaziei căpuşei sunt durerea, roşeaţa şi tumefierea (umflarea) locului muşcăturii.