beautiful-cat-67

Psihologie felină: Cum să gândești ca o pisică (II)

Sport și sănătate
Pisica este exigentă, iar pentru a o cuceri nu este suficient doar să o hrănești, trebuie să știi să te joci cu ea. Or, numai jocurile ce-i amintesc că este un vânător o pasionează cu adevărat. Scenariul ei favorit este să urmărească o pradă, să se prefacă, pentru a sări mai bine asupra prăzii, să o lovească, s-o muște, s-o lase, s-o reia. Ca atare, sarcina de a găsi obiecte care să înlocuiască prada pe care ar putea-o găsi în natură îți revine în exclusivitate și poți apela în acest sens la multitudinea de modele de jucării care se găsesc în petshopuri.
Și o altă observație: pisicii tale îi place să doarmă cu tine pentru că ești o sursă de căldură. Micuța felină doarme cel puțin șaptesprezece ore pe zi… însă nu în aceeași perioadă ca și tine. De multe ori, se află în cea mai bună formă atunci când tu te culci. Încântată de prezența ta, ea poate să îți muște ușor urechile, să sară pe pat, să traverseze camera în viteză. Și, spre ora cinci dimineața, este adesea năpădită de o foame subită și este capabilă să se servească singură. Dar, ca și oamenii, odată cu înaintarea în vârstă, cea mai mare parte a pisicilor se cumințesc.

Moderație
Pisicile par adesea că „fac mofturi la mâncare“, respingând anumite tipuri de hrană și preferându-le pe altele, însă, de cele mai multe ori, spre deosebire de câini, pisicile mănâncă atât cât au nevoie și se opresc înainte de a deveni obeze.
Dacă totuși pisica ta este una care ar mânca nonstop, este indicat să cauți cauzele și să o ajuți să se simtă confortabil, fiindcă, în mod sigur, ceva nu-i priește.

Emoții… omenești
Potrivit specialiştilor în psihologie felină, pisicile au capacitatea de a simţi emoţii în general, iar modul de funcţionare a creierului este similar cu cel uman. La fel ca şi oamenii, pisicile au compartimente bazate pe simţuri: vedere, auz, gust, miros, atingere şi, după cum bine ştim, ele pot simţi la fel ca şi noi, căldura, frigul, durerea şi alte senzaţii fizice. Stimulii fizici conduc la reacţii psihice, unele denumite ca fiind emoţii. Astfel, sunt specialişti care susţin că pisicile au emoţii complexe, şi alţii care cred că acestea pot simţi o gamă limitată de emoţii în comparaţie cu oamenii. Există, de asemenea, situaţii când comportamentul acestora este similar cu cel uman în contexte asemănătoare. Astfel, au fost identificate o serie de reacţii de bază în ceea ce priveşte pisicile. La o pisică poate fi recunoscută frica, dorinţa sexuală, tristeţea, furia, starea de bine şi chiar stresul. Dintre emoţiile superioare de care mulţi stăpâni se bucură, putem recunoaşte afecţiunea, a cărei sursă, fie interesul, fie sinceritatea, este şi rămâne un mister. Cealaltă faţă a monedei o reprezintă gelozia, cu care orice stăpân a avut de-a face.

Comunică discret
Pisicile, spre deosebire de oameni, au o conduită diferită în ceea ce privește relațiile sociale: noi considerăm că e politicos să ne bucurăm în gura mare atunci când vedem pe cineva. Și când vedem o pisică într-o casă, dacă ne plac animalele, tindem să „hărțuim“ animalul pufos, ca să-i dovedim simpatia noastră mângâindu-l.
Oare procedăm bine? De fapt, în viziunea ei, este cel mai nepoliticos gest pe care îl poți face: dacă, în schimb, ai ignora-o și ai lăsa-o să se obișnuiască cu tine, ea ar interpreta asta ca pe o regulă de bun-simț. Astfel se explică situațiile în care tocmai cei cărora nu le plac animalele se trezesc, la un moment dat, cu pisica gazdei în brațe… Pisica nu este, așadar, un animăluț de pluș și nici unul rudimentar. Are sentimente complexe și se va manifesta tot așa cum este tratată. Respectă-i normele sociale, dacă vrei ca și ea să le respecte pe ale tale. Și, așa cum am afirmat mai sus, nu uita să înveți lucruri de la ea: pisica deține așadar secretul indepen­denței și te învață cum să te simți bine în pielea ta, fără să ignori normele sociale… Iar ca și tine, dacă nu are tot ce îi trebuie, devine anxioasă, frustrată și mânioasă. Exact ca un om.