DOG 36 FORMAT 210x295

Igiena cavității bucale și sănătatea dinților

Asigurarea igienei cavității bucale și prevenirea diverselor afecțiuni ce pot apărea la nivelul dinților au un rol important în menținerea stării de sănătate a câinelui. Deseori, aceste afecțiunile de natură stomatologică sunt diagnosticate de către medicul veterinar cu ocazia prezentării câinelui pentru vaccinare sau pentru controale de rutină.
Ceea ce proprietarul observă la câine, dar nu întotdeauna consideră că este important de semnalat, este respirația bucală urât mirositoare. La carnivorele sălbatice, dantura are un rol important în prinderea și uciderea prăzii (și aici ne referim la canini), tranșarea bucăților de carne (pentru că se folosesc de incisivi), tăierea și mărunțirea bucăților pentru a putea fi ingerate (cu ajutorul premolarilor și al molarilor). Contactul repetat al dinților cu o hrană dură înseamnă de fapt o acțiune abrazivă la nivelul suprafeței acestora și exercitarea unei anumite presiuni asupra țesuturilor din jurul dintelui, ceea ce înseamnă regenerarea și înlocuirea acestora.

Din păcate, în cazul câinilor, se poate discuta despre afecțiuni stomatologice ireversibile, bolile periodontale fiind semnalate la peste 80% dintre ei, dar mai ales în cazul raselor de talie mică (Teckel, Yorkshire terrier, Schnauzer pitic, etc.) Gingivita (inflamația gingiilor), periodontita (în cazul căreia este afectată gingia, suportul osos precum și țesuturile moi din jurul dintelui), caria (ce presupune apariția unei zone de decalcifiere în smalțul dintelui, având ca rezultat o cavitate), pioreea (inflamația gingiei și a alveolei dentare ce provoacă pierderea dintelui și eliminarea unei secreții mucopurulente) sunt afecțiuni ce pot fi diagnosticate de medicul specialist, chiar și în cazul unui control de rutină.
Placa bacteriană dentară, cel mai frecvent dușman al dintelui, este de fapt prima fază de organizare a unei depuneri aderente la smalț, în timp ce tartrul dentar este o depunere brungalbuie, de consistență crescută, care apare ca rezultat al calcificării plăcii dentare netratate, prin precipitarea sărurilor de calciu în condițiile unui pH salivar alcalin.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti jucarii interactive pisicimancare pentru caini mici dar si sistem iluminare acvariu.

În timp, excesul de tartru determină inflamarea gingiilor, distrugerea structurilor de fixare a dintelui în alveola dentară și, în cele din urmă, pierderea dintelui. Este adevărat că există și situații în care acesta rămâne stabil, dar infecția difuzează la nivelul rădăcinii, cuprinzând pulpa dentară. De altfel abcesul se poate extinde și la nivelul osului și al țesuturilor moi învecinate. În astfel de cazuri, starea generală a animalului este alterată și sunt semnalate febră, durere, salivație, scurgeri mucopurulente.

Mai mult decât atât, se pot forma fistule oro-nazale (comunicații între cavitatea bucală și cea nazală), prin care drenează abcesele de la nivelul caninilor sau incisivilor superiori. În cazul infecțiilor molarilor inferiori se poate ajunge chiar și la osteomielită sau fracturi andibulare.
Se poate spune că prezența continuă a bacteriilor și a toxinelor la nivelul cavității bucale afectează starea generală de sănătate a câinelui, prin diseminarea germenilor în circulația generală și localizarea în diverse organe (inimă, rinichi, ficat, articulații, etc.) ªi astfel pot apărea afecțiuni secundare, ca endocardita, pielonefrita, hepatita sau stări reumatismale, etc. Bineînțeles că un rol important îl are proprietarul, care trebuie să conștientizeze cât de importante sunt aplicarea măsurilor igienico-dietetice și controlul periodic la medicul veterinar.

Trebuie menționat însă că hrana uscată este de preferat celei umede, pentru că presupune o acțiune abrazivă mai bună la nivelul suprafeței dentare. Producătorii de hrană uscată au în vedere, mai ales în cazul sortimentelor destinate anumitor rase sau grupuri de rase, prin crearea unei anumite forme a granulei, și aspectele legate de igiena dinților. Cu toate acestea, în contact cu saliva, și hrana uscată își pierde din consistență și nu asigură o curățare perfectă. În completare, proprietarul îi poate oferi câinelui produse comerciale dietetice (oase de piele deshidratată, biscuiți, etc.) sau jucării speciale care au rolul de a preveni depunerea plăcii bacteriene. Este adevărat că există situații în care, prin masticație, nu se poate asigura nici măcar o curățare parțială (ex.: defecte de implant dentar, ocluzia defectuoasă a maxilarului și a mandibulei, etc). Tocmai de aceea, proprietarul trebuie să știe că perierea zilnică a dinților câinelui, cu o pastă specială, ajută la prevenirea formării plăcii și a tartrului dentar. De altfel pot fi utilizate materiale moi, impregnate cu substanțe antibacteriene (ex.: clorhexidină) sau comprimate pe care câinele trebuie să le mestece.

În concluzie, dantura câinelui trebuie verificată periodic. În situația în care acțiunile de prevenire a afecțiunilor descrise mai sus au fost depășite, proprietarul trebuie să apeleze la medicul veterinar.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi găsești, pe lângă hrană pentru pisici, cea mai larga varietate de acvarii miciechipamente acvarii și plante pentru acvariu.

Obedience-Training-Why-Bother

OBEDIENCE – Sportul disciplinei (III)

Prezentarea exerciţiului de Obedience – Clasa debutanţi
I. Sociabilitate:
Concurentul, cu câinele în lesă, se prezintă arbitrului. De obicei, după prezentare, arbitrul trebuie să se asigure de sociabilitatea câinelui, mângâindu-l uşor, învârtindu-se în jurul lui, fără a face gesturi provocatoare. Acest exerciţiu nu are scopul de a enerva câinele înainte de parcursul lui, ci permite verificarea comportamentului său social. Acest exerciţiu nu trebuie sa dureze prea mult timp.

II. Conducere cu lesa: câinele trebuie să-şi urmeze conductorul, păşind alături de el, cu capul sau umărul pe linia genunchiului acestuia. Exerciţiul va fi executat cu pas normal urmând schema stabilită, care cuprinde: două schimbări de direcţie la stânga, două la dreapta, două stânga-mprejur, o oprire. La sfârşitul acestui exerciţiu lesa va fi scoasă.

III. Conducere fără lesă: directivele pentru executarea exerciţiului sunt identice celor de conducere cu lesa.

IV. Chemare simplă: după ce conductorul pune câinele în poziţia „culcat” la locul indicat de arbitru, se îndepărtează 15 m, se întoarce spre câine şi, după autorizarea arbitrului, cheamă câinele la picior.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi găsești mancare pentru pisici sterilizate, dar și acvarii complete, plante pentru acvariu sau hrană pentru pești.

V. Culcat în timpul mersului: conductorul, cu câinele la picior, înaintează în linie dreaptă pentru circa 10 metri, la indicaţia comisarului se opreşte şi câinele trebuie să se pună în poziţia „şezi” fără comandă. Conductorul, după autorizare, cere câinelui să execute poziţia „culcat” şi înaintează singur pentru alţi 10 metri. Se întoarce la câine şi îl repune în poziţia de bază după autorizarea comisarului.

VI. Ţinerea unui obiect: în punctul indicat, cu câinele în poziţia de bază, la indicaţia comisarului, conductorul va comanda câinelui să ia obiectul şi să-l ţină în gură pentru cel puţin cinci secunde. Obiectele personale utilizate vor fi de uz curent (mănuşi, etui, port-ochelari, etc.) sau, eventual, un aport de lemn sau plastic. Jucăriile nu sunt autorizate.

VII. Săritura în înălţime: conductorul cu câinele se plasează în faţa obstacolului, la distanţa pe care o doreşte, pe partea indicată de comisar. În urma comenzii, conductorul trimite câinele să sară, fără obligaţia de a-l face să revină sărind. Conductorul recheamă câinele şi îl pune în poziţia de bază.

VIII. Poziţii la distanţă: câinele va fi aşezat în locul indicat de Comisar în poziţia şezut. Conductorul se îndepărtează cu circa 5 m. Comisarul se pune la 5 metri în spatele câinelui, astfel încât să poată semnala conductorului poziţiile pe care trebuie să le ia câinele („culcat” şi „şezi”). După ce a efectuat poziţiile şi după autorizare, conductorul revenine la câine şi îl pune la picior în poziţia de bază.

IX: Culcat singur 1 minut: conductorul pune câinele în poziţia “culcat” în zona indicată de comisar, apoi se îndepărtează 20 de m, însoţit de comisar. Câinele trebuie să rămână în acea poziţie timp de 1 minut. După autorizare, conductorul revine la câinele lui şi îl repune în poziţia de bază.

X: Evaluare generală: aceasta ţine cont de mai mulţi factori: raport de colaborare câine/conductor în timpul exerciţiilor; plăcerea pe care o are câinele în timpul lucrului şi voinţa de a executa; temperamentul diferitelor rase; prezentarea şi comportamentul conductorului.

(extras din regulamentul internaţional de examinare Obedience al Federaţiei Chinologice Internaţionale)

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti, pe langa mancare hipoalergenica pisici, o gama larga de mancare rozatoarecusca porcusor de guineea sau filtre externe acvariu.

obedience

OBEDIENCE – Sportul disciplinei (II)

Care este scopul acestui sport?
Obedience demonstrează utilitatea câinelui privit ca şi companion al omului, spiritul de echipă instalat între câine şi conductor precum şi încrederea pe care cei doi o au unul în celălalt.
Obedience este o disciplină deschisă tuturor câinilor, având drept scop dezvoltarea unui comportament controlat al acestora şi favorizând buna integrare a câinelui în societate.
În cadrul competiţiilor de Obedience, evaluarea echipei se face de către arbitrii atestaţi care le apreciază din punctul de vedere al corectitudinii realizării exerciţiului. Pe lângă acest lucru, arbitrii notează şi comportamentul conductorului precum şi plăcerea cu care lucrează câinele.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti, pe langa hrana caini super premium, cea mai larga varietate de mancare uscata pisici, incalzitor apa acvariu și pompa recirculare acvariu.

Structura examinărilor
Standardele internaţionale de examinare
Obedience includ următoarele clase:
Examen pentru câini debutanţi: OB 0 Examen pentru câini clasa I: OB 1
Examen pentru câini clasa II: OB 2 Examen pentru câini clasa III: OB 3
a) Clasa debutanţi (numai în probe naţionale): este rezervată câinilor care nu au obţinut calificativul „Excelent” în această clasă şi nu este obligatorie conductorilor de câini care au prezentat deja câini sunt în clasa 3 în proba internationala dar numai pentru câini ai căror proprietari sunt.
b) Clasa 1 (numai în probe naţionale): sunt admişi toţi câinii ce au împlinit vârsta de 12 luni şi nu au obţinut deja calificativul „Excelent” în această clasă.
c) Clasa 2 (numai în probe naţionale): sunt admişi câinii care au obţinut calificativul „Excelent” în clasa 1 şi nu au întrunit cerinţele pentru trecerea în clasa 3 (trei calificative de „Excelent” în clasa 2 de la cel puţin doi arbitri diferiţi.).
d) Clasa 3 (proba internaţională cu regulament F.C.I.): sunt admişi câinii care au împlinit vârsta de 15 luni şi au obţinut trei calificative de „Excelent” în clasa 2 de la cel puţin doi arbitri diferiţi.

La probele de Obedience pot participa:
a) Câini de toate rasele, cu vârsta mai mare de 12 luni (pentru clasele debutanţi, 1 şi 2) şi 15 luni (pentru clasa 3), înscrişi în COR sau într-o carte de origini recunoscută de FCI.
b) În clasele în care nu se dau titluri CAC si CACIOB este admisă participarea şi a subiecţilor neînscrişi în cărţile de origine, cu condiţia să fie în proprietatea conductorului sau a unui membru de familie. Astfel de câini nu participă la selecţia pentru Echipa Naţională de Obedience şi nu pot concura în clasa 3 când sunt în joc titluri CAC sau CACIOB.
c) Participanţii trebuie să deţină carnetul de calificari eliberat de AChR în care sunt notate rezultatele obţinute;
d) Femelele în călduri pot participa, însă vor fi judecate după toţi ceilalţi câini şi vor trebui să fie ţinute în afara terenului de concurs pana cand celelalte perechi încheie concursul.
Nu vor putea participa la probe câinii afectaţi de boli infecţioase sau contagioase, agresivi, surzi, orbi, răniţi sau şchiopi, femelele gestante sau cele care alăptează.

P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi găsești  hrană pentru cai dar și hranitor porci, hranitoare pasari curte sau adapatori vaci.

dami7205.4

OBEDIENCE – Sportul disciplinei (I)

Începuturile unui sport… disciplinat!
Prima persoană care a iniţiat sportul canin denumit „Obedience” a fost doamna Helene Whitehouse Walker. În ianuarie 1931, aceasta a importat din Anglia un Pudel standard maro numit Nymphaea Jason. Fiind deosebit de încântată de personalitatea acestui câine, doamna Walker i-a importat şi pe fraţii acestuia, Nymphaea Jasper şi Ch. Whippendell Poli of Carillon. Astfel, Helene Walker s-a hotărât să devină crescătoare de Pudeli, înfiinţându-şi canisa numită Carillon. O dată cu sosirea celor trei câini doamna Walker s-a abonat la câteva reviste cu profil chinologic din Anglia, devenind foarte interesată de concursurile de disciplină canină ţinute în această ţară, întrebându-se dacă nu cumva acest tip de sport s-ar potrivi şi în Statele Unite ale Americii.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi găsești, pe lângă hrană pentru câini, cea mai larga varietate de acvarii mici, echipamente acvarii și plante pentru acvariu.

Prima competiţie de Obedience (pentru toate rasele de câini) s-a desfăşurat la Mount Kisco, în octombrie 1933, pe proprietatea doamnei Walker. În concurs au fost înscrise opt exemplare canine dintre care şi trei Pudeli. Câinele trebuia să meargă la pas alături de conductor, să răspundă prompt la chemarea acestuia, să recupereze un butuc de aport, să sară la comandă şi să rămână în „şezi” sau „culcat”, etc. În anul care a urmat, tot la Mount Kisco, aveau să se desfăşoare alte două competiţii de Obedience, de data aceasta incluzând şi o probă de urmă.

În mai 1934, Helene Whitehouse Walker l-a importat pe Tango of Piperscroft, un Pudel apricot antrenat pentru Obedience de doamna Grace Boyd. O dată cu Tango, a sosit şi o scrisoare cu „instrucţiuni de folosire”: comenzile vocale şi semnele făcute cu mâna. „M-am dus pe terenul de antrenament cu scrisoarea într-o mână şi cu câinele în cealaltă şi am încercat să urmăresc instrucţiunile”, povesteşte doamna Walker, „dar, mi-am dat seama că doar într-un singur fel voi învăţa perfect acele comenzi: mergând direct la sursă”.

Astfel că, în vara lui 1934, Helene Walker şi-a petrecut şase săptămâni în Anglia pentru a obţine cunoştinţe de primă clasă în materie de Obedience şi pentru a-şi da seama ce trebuie să facă pentru a-l promova cât mai bine, în Statele Unite. În activitatea de promovare şi consolidare a acestui sport, alături de Helene Walker s-a aflat şi Blanche Saunders. În 1935, şase cluburi canine au desfăşurat competiţii de Obedinece. În vara aceluiaşi an, doamna Grace Boyd (Anglia), cu ocazia unei vizite în Statele Unite, a oferit o frumoasă demonstraţie de Obedience împreună cu trei dintre Pudelii săi, dresaţi special pentru acest gen de competiţii. La sfârşitul anului 1935, doamna Walker a scris şi a publicat broşura intitulată „Competiţii de Obedience – procedeuri pentru arbitri, conductori şi cluburile organizatorice”. Broşura conţinea şi şase fotografii înfăţişând-o pe Helene Walker alături pe Pudelul Tango. Încetul cu încetul, acest sport începea să prindă contur.

În decembrie 1935, Helene Walker a înaintat o scrisoare către American Kennel Club, care conţinea rezumatele competiţiilor de Obedience organizate până la acea dată, cerând, în acelaşi timp, recunoaşterea şi aprobarea acestui sport (aceasta din urmă a fost obţinută în martie 1936).
Primele competiţii autorizate de Obedience, organizate sub patronajul American Kennel Club, s-au desfăşurat la North Westchester, pe 13 iunie 1936 şi la Orange Kennel Club, pe 14 iunie 1936.

P: Pentru cele mai performante accesorii de muls și procesare a laptelui accesați www.proferma.ro

 

DSC_0093

De ce câinii mãnâncã iarbã?

Tuturor ni s-a întâmplat mãcar o datã ca, la plimbarea prin parc, sã observãm cum prietenul patruped mănâncă iarba cu plãcere, ca și cum ar face parte din meniul obisnuit al unui animal carnivor.
În cazul în care acest episod se repetã, trebuie sã ne punem problema unei posibile afecțiuni a stomacului. Explicația acestui comportament stã în perceperea senzației de vomã (vomituriției) sau a iritației gastirice, cu diferite cauze.

Gastritele pot evolua acut sau cronic și pot fi hiperacide sau hipoacide. Toate tipurile de gastritã evolueazã cu vomã și dureri abdominale în regiunea epigastricã. Ele sunt produse de cauze alimentare, medicamentoase, hormonale, toxice, alergice sau de sensibilitatea individualã moștenitã.
Gastritele acute sunt produse în special de greșeli în alimentație (indigestii alimentare) sau de ingerarea de obiecte ascuțite și/sau tãioase care lezeazã mucoasa gastricã. Un alt semn caracteristic al acestor afecțiuni este polidipsia (animalul bea multã apã) pe care apoi o poate vomita.
Gastritele cronice au etiologii mai complexe și pot fi și secundare altor boli, cum ar fi insufiența renalã cronicã.
Gastrita hiperacidã se manifestã cu vomã repatatã, mai ales dupa ingestia de apã, dar și dupã hranã. Voma are loc la 10-30 de minute dupã hrãnire și constã în alimente parțial digerate. Animalul saliveazã abundent și adoptã o poziție arcuitã, semn al durerii gastrice și al senzației accentuate de vomã.
Voma se poate repeta și dupã golirea stomacului, în acest caz constând în suc gastric (incolor) amestecat cu spumã albã. Caracteristicã este voma înainte de masa de dimineațã, cu aspect spumos incolor.

Gastritele hipoacide se manifestã asemãnãtor, dar voma se produce mai târziu în timp fațã de momentul hrãnirii, la interval de una sau mai multe ore dupã masã. Materialul vomitat constã în hranã nedigeratã, amestecatã cu suc gastric.
Uneori, în gastritele traumatice, în cele cu Helicobacter pylori sau în cele toxice (cu substanțe caustice), voma ia aspect sangvinolent (strii de sânge, cheaguri sau aspect de zaț de cafea). Într-o asemenea stare, animalul nu mai are poftã de mâncare, stã culcat, încolãcit și are grimase care exprimã durerea.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti hrana pentru caini alergicidistribuitor hrana caini dar si acvariu complet echipat.

La examenul fizic al animalului, la palparea abdomenului, animalul are așa zisa reacție de apãrare abdominalã, adicã încordeazã mușchii abdominali și se arcuiește, astfel încât sã evite durerea produsã de palparea stomacului. Persistența unei asemenea stãri poate duce la deshidratare severã, slãbiciune, dezechilibre hidroelectrolitice.
Se impune diferențierea tipului de gastritã pentru a putea alege tratamentul potrivit.
Pentru diagnosticarea acestor afecțiuni este necesarã, în primul rând, cunoașterea obiceiurilor alimentare ale câinelui (ce mãnâncã de obicei, ce a mâncat cu câteva zile înainte de episodul de vomã, dacã are obiceiul sã roadã sau sã mãnânce de pe jos etc.).
De asemenea, se procedeazã la efectuarea unei ecografii abdominale, în cadrul cãreia se vor urmãri grosimea mucoasei gastrice, conținutul gastric (alimente, lichide, gaze), dimensiunile și poziția stomacului.

Tratamentul gastritei hiperacide constã în administrarea de antiacide (pansamente gastrice), hiposecretorii și regim alimentar (dietele intestinal) sau cu hrana de regim pregãtitã în casã (orez fiert, brânzã de vaci, carne slabã în cantitate micã). Pânã la suprimarea episodului de vomã, animalul nu se va hrãnii și nu va bea apã, reluarea fãcându-se trepatat, cu porții mici și dese, 3-5 mese în 24 de ore.
În gastritele hipoacide se administeazã suplimente cu enzime necesare digestiei (enzime pancreatice, extract de bilã), stimulente ale secreției gastrice (picãturi de zeamã de lãmâie) sau ale motilitãții intestinale. Regimul alimentar constã în alimente bogate în fibre asociate cu alimente ușor digerabile.
Gastrita cu Helicobacter se trateazã tot cu antiacide, la care se asociazã antibiotice și alte antiinfecțioase pe duratã de 12-14 zile. Acest tratament se repetã neapãrat dupã 6 luni de la prima curã, timp în care se va consuma numai hranã dieteticã specialã pentru acest tip de afecțiune.

P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi gasesti adapatori automate pasariadapatori vaci, dar si accesorii pentru muls si procesarea laptelui

masare

Masajul terapie pentru trup și suflet (II)

Un masaj de nota 10
1) Proprietarul va efectua masajul câinelui o dată pe săptămână crescând mai apoi şedinţele puţin câte puţin.
2) Este bine să alegeţi un moment calm, fără copii prin jur. Lăsaţi câinele să aleagă timpul şi locul.
3) Nu masaţi niciodată câinele cu mâinile reci, sau dacă aveţi unghii foarte lungi. De asemenea, nu masaţi direct o rană sau o zonă recent operată. Masaţi delicat în jurul zonei respective, pentru a stimula circulaţia sângelui, în vederea reparării ţesuturilor şi vindecării.
4) Purtaţi haine confortabile; evitaţi bijuteriile!
5) Nu efectuaţi masajul dacă aţi consumat băuturi alcoolice în exces!
6) Dacă este necesar, exersaţi mai întâi pe o jucărie de pluş.
7) Nu masaţi niciodată un câine pe care nu îl cunoaşteţi!
8) Nu masaţi niciodată aproape de organele sexuale sau prea apăsat în zona abdomenului!
9) Un câine care este bolnav şi are febră nu trebuie masat!
10) Nu masaţi câinele cu picioarele!

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online!

Tehnici de masaj
Există foarte multe dar vă vom prezenta două dintre cele pe care le puteţi efectua cu uşurinţă.
1) Masajul circular al degetelor
Aşezaţi-vă podul palmei pe zona dorită şi masaţi circular în sensul acelor de ceasornic. Dacă animalul este relaxat, puteţi încerca mişcări mai profunde.
2) Frământarea
Pielea este strânsă între degetul mare şi celelalte degete, efectuându-se mişcări lente şi ritmice.
Unde masăm câinele pentru a-l decontracta
Pe spate: masăm circular cu degetele timp de un minut. Este un bun remediu de destindere pentru durerile de artrită. Este recomandat să nu faceţi masaj căţelelor în călduri.
În partea superioară a capului: se utilizează un masaj circular, timp de un minut, apoi masaţi urechile.
Gâtul: pentru masajul acestuia recurgeţi la tehnica de frământare, timp de un minut. Astfel, se decontractă muşchii, lucru foarte apreciat de câini.
Pe burtă: tot un masaj circular. Este excelent pentru digestie, dacă nu împingeţi prea tare.
Câinii care au nevoie de masaj:
● câinii de curse, de vânătoare şi de expoziţii;
● câinii care se recuperează după un accident;
● rasele gigant (este stimulată calcifierea);
● câinii bătrâni;
● căţelele gestante;
● câinii care au probleme comportamen-tale.

Beneficiile masajului
Oasele – Masajul ajută locomoţia şi corectează poziţia; reduce tensiunea musculară şi permite nutrienţilor să alimenteze oasele.
Muşchii – Muşchii sunt relaxaţi şi acidul lactic se elimină. Flexibilitatea articulaţiilor se ameliorează, iar sângele alimentează mai bine muşchii.
Sistemul nervos – În urma masajului, câinele este mai calm şi doarme mai bine. Nivelul de endorfină creşte, fapt ce ajută procesele de refacere celulară.
Respiraţia – Problemele respiratorii, ca hiperventilarea se diminuează.
Digestia – Masajul este bun împotriva constipaţiei şi a spasmelor colonului. El acţionează împotriva reţinerilor de apă.
Circulaţia – Circulaţia sangvină şi limfatică se ameliorează, sistemul imunitar fiind întărit.

masaj 4

Masajul terapie pentru trup și suflet (I)

Masajul este foarte la modă printre iubitorii de câini, aceștia recunoscându-i avantajele medicale, dar și pe cele afective, care influențează pozitiv comportamentul canin. Atingerea animalului, sau îmbrățișarea reprezintă un lucru esențial pentru el. Acest comportament amintește câinelui de linsul mamei în perioada când era pui și, astfel, se creează o legătură emoțională cu proprietarul.

În timpul anilor 1950, Universitatea din Wisconsin a condus o cercetare care a demonstrat că a fi atins este vital pentru sănătate. Puii, separaţi la naştere de mama şi de fraţii lor, deşi bine hrăniţi, au suferit de grave probleme comportamentale şi fizice. Concluzia oamenilor de ştiinţă a fost că animalele şi oamenii au nevoie de contacte fizice pentru a fi bucuroşi şi sănătoşi. Doctorul Stanley Coren, profesor în psihologie şi specialist în dresaj, sugerează ca toţi membrii familiei să atingă sistematic, în fiecare zi, câinele şi să-i vorbească blând în acelaşi timp.
Când câinele este aşezat înaintea ta, mângâie-l peste tot, cu ambele mâini. Începi cu gâtul, spatele, părţile laterale, apoi pieptul şi labele din faţă. La sfârşit, când câinele stă în picioare, treci la masarea labelor din spate şi la coadă. Acest procedeu nu durează decât un minut, sau chiar mai puţin. În unele perioade, el poate fi înlocuit de toaletaj.
Din punct de vedere practic, această acţiune permite descoperirea unor schimbări în ceea ce priveşte starea fizică a câinelui, prezenţa ticurilor sau a puricilor etc.
Istoric vorbind, nu se masau decât câinii de curse sau cei de vânătoare. O sculptură egipteană prezintă o scenă de masaj, iar o pictură din secolul XV ilustrează masajul câinilor de vânătoare.
În zilele noastre, masajul este considerat excelent pentru condiţia fizică a animalului. În plus, este un mod de a-i arăta atenţie câinelui care, adesea, rămâne singur aproape toată ziua. De asemenea astfel se calmează un exemplar nervos.

Care sunt binefacerile masajului
Pentru câinele activ, masajul ameliorează tonusul şi, în caz de contracţii musculare şi de spasme, masajul este suveran. Masajul creşte circulaţia sangvină şi, atunci când câinele înaintează în vârstă, aceasta descreşte capacităţile de mişcare. Pentru câinele fără activitate, este o formă de exerciţiu care stimulează sistemul nervos.

266779003_c3d9663fa4_b

De ce sâmburi de struguri în hrana câinelui tau?

Strugurii sunt fructe cu valoare şi savoare incontestabile. Cunoscătorii susţin că o cură de aproximativ două săptamâni, cu câte un pahar de must de trei ori pe zi, este sănătate curată. Secretul acestui succes este datorat efectului antioxidant şi detoxifiant al acestor fructe. Că strugurii fac parte din categoria fructelor bacă, adică au sâmburi, reprezintă un lucru deja cunoscut. Însă, uimitor este faptul că seminţele acestor fructe acumulează extraordinar de multe elixiruri naturale, (de exemplu, concentratul de sâmburi are acţiune echivalentă cu 400 mg de vitamina C). Din sâmburii de struguri se obţine, prin presare la rece, un ulei care se foloseşte în dietă, dar şi în cosmetică.
În ajutorul vitaminelor cu efect anti-oxidant, producătorii de hrană pentru animale care se respectă adaugă substanţe din plante naturale care protejează organismul împotriva radicalilor liberi.

Sâmburii de struguri, foarte bogaţi în procianide, conţin substanţe minerale – zinc, cupru, seleniu, vitamina E etc. Acestea sunt cei mai puternici chelatori de radicali liberi cunoscuţi până în prezent (de aproape 50 de ori mai puternici decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternică decât vitamina C), contribuind la creşterea imunităţii organismului şi fiind un element important de scădere al riscului de arteroscleoze. Este cunoscut şi faptul că uleiul din sâmburi de struguri este caracterizat de conţinutul ridicat de acid linoleic, unul dintre acizii graşi esenţiali.
Beneficii:
● scad colesterolul;
● protejează pereţii celulelor;
● previn apariţia multor boli (tumori, diabet, boli cardiovasculare, boli de rinichi, artrită, cataractă, inflamarea intestinelor şi a pancreasului);
● întăresc vasele de sânge;
● previn sinteza şi eliberarea compuşilor care cauzează inflamaţii şi alergii (histamine, prostaglandine, leucotriene);
● încetinesc procesul de îmbătrânire, stimulând activitatea unor enzime detoxifiante.
Dacă vă doriţi un prieten pentru o perioadă mai mare de timp, alegeţi cu grijă hrana acestuia, bazată pe ingrediente naturale şi de calitate.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online!

caine in cos

Alege patul perfect pentru confortul câinelui tău!

V-aţi întrebat vreodată cât de important este locul unde doarme câinele dumneavoastră? Şi, în special, pe ce doarme? Patul în care doarme câinele are o importanţă deosebită în creşterea sa şi, mai ales, pentru fericirea sa.

Să dormi sau nu cu câinele în pat? Este una dintre întrebările care îi frământă pe mulţi posesori de câini. Deşi părerile sunt împărţite, specialiştii spun că nu este bine să laşi câinele să doarmă cu tine în pat. Acest lucru te va scuti ulterior de neplăceri, indiferent de rasa câinelui. Odată dobândite, unele apucături sau obiceiuri le vei corecta mai greu. E mai uşor să le previi. Dacă acum un anumit comportament ţi se pare drăguţ, peste câtva timp s-ar putea să nu mai fie aşa. Şi te vei trezi că ai de corectat o problemă de comportament. Deşi unii consideră că astfel s-ar crea o relaţie mai strânsă între animal şi străpân, în fapt nu este vorba de un ataşament mai mare, ci mai mult de o dependenţă de tine. Faptul că are un culcuş – un spaţiu – propriu îl ajută să fie într-o oarecare măsura independent. Este de mare folos mai ales pentru câinii care petrec singuri o parte din zi într-un apartament, să înveţe să aibă activităţi proprii, să îşi organizeze ,,lucruşoarele” (culcuşul, jucăriile) şi să nu fie în totalitate dependenți de prezenţa stăpânului.

În primul rând, trebuie să ştiţi ce tip de pat i s-ar potrivi patrupedului. Deşi aparent poate părea dificil, achiziţionarea unui pat pentru animalele de companie poate fi uşor, comod şi chiar distractiv. Sunt însă câţiva factori care se iau în consideraţie la alegerea patului pentru câinele sau pisica ta, cum ar fi: talia, poziţia în care îi place să doarmă, vârsta. Dacă îi place să doarmă încolăcit, cuibărit îţi recomandăm patul cuib. Totuşi, dacă îi place să se tolănească, să se întindă, îţi sugerăm pernele, pledurile care cu cât sunt mai mari cu atât animalele de casă se simt mai bine. Dacă este posibil luaţi câinele cu dumneavoastră când îi cumpăraţi patul.

Oricât de drăguţ ar fi patul, sau cât este de asortat cu decorul din casă, dacă animalul dumneavoastră nu se va simţi confortabil în el, nu-l va folosi deloc. O atenţie deosebită trebuie să aveţi la materialul din care este făcut patul.
Unii posesori de câini folosesc ca pat, coşurile din răchită. Într-adevăr, sunt foarte atractive şi elegante. Dar şi purecii le adoră. Şi pentru câinii care nu au trecut încă de etapa masticaţiei, un pat din răchită este mai mult decât cea mai bună jucărie de ros din lume. Petshop-urile prezintă o gamă diversă de astfel de paturi, saltele sau coşuri. Acestea sunt realizate dintr-un suport de burete, un material ,,pufos” minet și acoperite cu îmbrăcăminte fixă sau detaşabilă. Îmbrăcămintea se poate executa în funcţie de preferinţele voastre din diverse materiale: blană, stofă, catifea, tercot etc. Suportul, paturile şi îmbrăcămintea detaşabilă sunt special create pentru a fi îndepărtate cu uşurinţă, cu scopul de a fi scuturate, periate şi spălate.

Oricare ar fi materialul din care este confecţionat patul pe care îl cumpăraţi, asiguraţi-vă că fiecare parte a patului este lavabilă. În orice caz, oricât de mult veţi spăla căţelul mirosurile care se vor emana în timpul nopţii sunt destul de persistente şi de neplăcute.

Dacă aveţi posibilitatea şi vă permiteţi financiar, achiziţionaţi pentru câinele vostru un pat din lemn de cedru sau o garnitură de cauciuc ca înlocuitor. Acesta va ajuta foarte mult să vă păzească de paraziţi.

◼ Pernele de dormit
Există o diversitate de perne de dormit, în multe forme şi mărimi (pătrate, rotunde şi ovale, cu reazem sau nu).
◼ Paturile ,,cuib”
Dacă veţi intra în magazinele de specialitate veţi găsi expuse paturi a căror formă este agreată de multe animale de companie. Mulţi câini şi multe pisici iubesc siguranţa pe care le-o dă patul cuib. Acesta, prin peretele lui, protejează animalele, cărora le place să se cuibărească (mai ales celor mici).
◼ Paturi speciale
În cazul în care vă doriți pentru câinele dvs. un pat mai elegant, puteţi opta pentru ,,canapea”, care asigură un repaos confortabil, câinele putându-și sprijini capul pe reazemul care este ca o pernă şi totodată îl protejează ca un perete.
Pentru orice ocazie, dar mai ales pentru călătorii, este recomandat ,,patul de călătorie”, care pe lângă faptul că este foarte practic, protejând bancheta maşinii, este şi uşor de purtat, păstrează confortul câinelui oriunde aţi merge în weekend sau în vacanţă.

P: www.petmagazin.ro Cel mai bun petshop online!

caine care se scarpina1

Câinele meu are paraziți! (II)

Bolile transmise de căpuşe sunt numeroase, babesioza, richetioza, ehrlichioza şi Boala Lyme, cea mai importantă (ca incidenţă şi ca gravitate) fiind de departe babesioza. Semnele clinice apărute odată cu instalarea bolii sunt reprezentate de febră, hemoglobinurie, anemie şi icter. Tratamentul este de lungă durată, scump, cu un prognostic incert, medicamentele folosite fiind uneori la fel de nocive ca boala în sine.
Păduchii malofagi sunt paraziţi externi care se hrănesc cu fire de păr şi cu resturi celulare la nivelul pielii. Nu sunt foarte nocivi în sine ci mai mult prin starea de disconfort pe care reuşesc să o creeze animalului. Infestaţiile masive sunt caracteristice puilor şi câinilor cu o stare de întreţinere precară, la câinii sănătoşi şi îngrijiţi fiind foarte rar văzuţi. Citește mai mult

218265049_8fc8fcf346_o

Câinele meu are paraziți! (I)

Odată cu venirea căldurii incidența parazitismului extern crește fulgerător, problemele clinice datorate acestora fiind uneori deosebit de grave cu un impact foarte puternic asupra stării generale de sănătate a cățelului.
Cei mai importanți paraziți externi la câine sunt puricii. Există trei specii Ctenocephalides canis, Ctenocephalides felis și Pulex iritans ele parazitând concomitent în același areal sau pe același individ.

Primele semne ale instalării parazitismului sunt reprezentate de pruritul intens (starea de mâncărime a pielii), starea de agitaţie a animalului, scăderea poftei de mâncare şi în cazurile mai grave, apariţia leziunilor la nivelul pielii, uneori infectate secundar cu diferite specii de bacterii.
De departe cea mai gravă afecţiune cauzată de infestaţia cu purici este “Dermatita alergică la muşcătura de purice”. Este vorba despre dermatita prin mecanism alergic sau hipersensibilitatea la muşcătura de purice, principala cauză a pruritului la câine. Alergenii care pot duce la manifestarea hipersensibilităţii la muşcătura de purice sunt conţinuţi în saliva paraziţilor şi inoculaţi în momentul hrănirii acestora cu sângele câinilor. Citește mai mult

maidanez 2

Maidanezul, dușman sau prieten ?

Din nefericire, în ultima vreme am fost martorii unor evenimente de o cruzime cruntă, în care indivizi fără suflet maltratau animale. Fiecare ţară are reguli diferite de comportament în legătură cu animalele. În trecut, animalele erau considerate divinităţi. Astăzi, în Scandinavia şi Olanda spre exemplu, drepturile animalelor sunt foarte importante, acestea fiind integrate în familie şi având la dispoziţie numeroase facilităţi. Dar în ceea ce priveşte legislaţia din acest domeniu, în România, nu se prea aplică. Există o lege de protecţie a animalelor, dar nu are reguli de aplicare clare. Concret, avem de-a face, pe de o parte cu o lipsă de interes din partea autorităţilor, iar pe de altă parte există o lipsă de educaţie a populaţiei în relaţia cu animalele. Animalul vagabond este definit drept un animal de casă care ori nu are cămin, ori se află în afara spaţiului proprietarului şi nu este sub controlul direct sau supravegherea niciunui proprietar.

Deoarece indiferenţa adulţilor faţă de animalele abandonate pe stradă se răsfrânge asupra copiilor, iată câteva sfaturi pentru a-i feri pe cei mici de evenimente neplăcute: Citește mai mult